Cauta un cuvant


//
ajutor - AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s.m. şi f., s.n. 1. S.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o şi subordonându-i-se). 2. S.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă acordată cuiva; ajutorinţă. ♢ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaţilor în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. ajutor, -is, adjutorium.

ajutor - AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s.m. şi f., s.n. 1. S.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o şi subordonându-i-se). 2. S.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă acordată cuiva; ajutorinţă. ♢ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaţilor în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. ajutor, -is, adjutorium. AJUTÓR s., interj. 1. s. asistenţă, ocrotire, protecţie, sprijin, (livr.) recurs, (înv. şi pop.) ajutorinţă, (înv. şi reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulţumit pentru ~ul lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Vă ofer ~ul meu.) 3. s. concurs, contribuţie, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.) 4. s. ocrotire, patronaj, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ul unei societăţi.) 5. s. v. milă. 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ul bătrâneţelor lui.) 7. s. v. asistent. 8. s. auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un ~ preţios.) 9. interj. săriţi! (~!, mă omoară!)

ajutor - AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s.m. şi f., s.n. 1. S.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o şi subordonându-i-se). 2. S.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă acordată cuiva; ajutorinţă. ♢ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaţilor în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. ajutor, -is, adjutorium. AJUTÓR s., interj. 1. s. asistenţă, ocrotire, protecţie, sprijin, (livr.) recurs, (înv. şi pop.) ajutorinţă, (înv. şi reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulţumit pentru ~ul lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Vă ofer ~ul meu.) 3. s. concurs, contribuţie, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.) 4. s. ocrotire, patronaj, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ul unei societăţi.) 5. s. v. milă. 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ul bătrâneţelor lui.) 7. s. v. asistent. 8. s. auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un ~ preţios.) 9. interj. săriţi! (~!, mă omoară!) ajutór (persoană) s. m., pl. ajutóri

ajutor - AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s.m. şi f., s.n. 1. S.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o şi subordonându-i-se). 2. S.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă acordată cuiva; ajutorinţă. ♢ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaţilor în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. ajutor, -is, adjutorium. AJUTÓR s., interj. 1. s. asistenţă, ocrotire, protecţie, sprijin, (livr.) recurs, (înv. şi pop.) ajutorinţă, (înv. şi reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulţumit pentru ~ul lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Vă ofer ~ul meu.) 3. s. concurs, contribuţie, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.) 4. s. ocrotire, patronaj, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ul unei societăţi.) 5. s. v. milă. 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ul bătrâneţelor lui.) 7. s. v. asistent. 8. s. auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un ~ preţios.) 9. interj. săriţi! (~!, mă omoară!) ajutór (persoană) s. m., pl. ajutóri ajutór (sprijin, asistenţă) s. n., pl. ajutoáre

ajutor - AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s.m. şi f., s.n. 1. S.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o şi subordonându-i-se). 2. S.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă acordată cuiva; ajutorinţă. ♢ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaţilor în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. ajutor, -is, adjutorium. AJUTÓR s., interj. 1. s. asistenţă, ocrotire, protecţie, sprijin, (livr.) recurs, (înv. şi pop.) ajutorinţă, (înv. şi reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulţumit pentru ~ul lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Vă ofer ~ul meu.) 3. s. concurs, contribuţie, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.) 4. s. ocrotire, patronaj, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ul unei societăţi.) 5. s. v. milă. 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ul bătrâneţelor lui.) 7. s. v. asistent. 8. s. auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un ~ preţios.) 9. interj. săriţi! (~!, mă omoară!) ajutór (persoană) s. m., pl. ajutóri ajutór (sprijin, asistenţă) s. n., pl. ajutoáre AJUTÓR1 ~i m. Persoană care ajută pe cineva într-o situaţie dificilă. /
//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//