Cauta un cuvant


calificativ - CALIFICATÍV, -Ă, calificativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S.n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele ţări) Sistem de notare a sârguinţei la învăţătură şi a conduitei elevilor şi studenţilor sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicaţiile „excepţional“, „foarte bine“, „bine“, „suficient“ şi „insuficient“, cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif.

calificativ - CALIFICATÍV, -Ă, calificativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S.n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele ţări) Sistem de notare a sârguinţei la învăţătură şi a conduitei elevilor şi studenţilor sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicaţiile „excepţional“, „foarte bine“, „bine“, „suficient“ şi „insuficient“, cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif. CALIFICATÍV s. 1. v. epitet. 2. v. apelativ.

calificativ - CALIFICATÍV, -Ă, calificativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S.n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele ţări) Sistem de notare a sârguinţei la învăţătură şi a conduitei elevilor şi studenţilor sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicaţiile „excepţional“, „foarte bine“, „bine“, „suficient“ şi „insuficient“, cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif. CALIFICATÍV s. 1. v. epitet. 2. v. apelativ. calificatív adj. m., pl. calificatívi; f. sg. calificatívă, pl. calificatíve

calificativ - CALIFICATÍV, -Ă, calificativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S.n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele ţări) Sistem de notare a sârguinţei la învăţătură şi a conduitei elevilor şi studenţilor sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicaţiile „excepţional“, „foarte bine“, „bine“, „suficient“ şi „insuficient“, cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif. CALIFICATÍV s. 1. v. epitet. 2. v. apelativ. calificatív adj. m., pl. calificatívi; f. sg. calificatívă, pl. calificatíve calificatív s. n., pl. calificatíve

calificativ - CALIFICATÍV, -Ă, calificativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S.n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele ţări) Sistem de notare a sârguinţei la învăţătură şi a conduitei elevilor şi studenţilor sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicaţiile „excepţional“, „foarte bine“, „bine“, „suficient“ şi „insuficient“, cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif. CALIFICATÍV s. 1. v. epitet. 2. v. apelativ. calificatív adj. m., pl. calificatívi; f. sg. calificatívă, pl. calificatíve calificatív s. n., pl. calificatíve CALIFICATÍV2 ~e n. 1) Termen prin care o persoană sau un lucru se include într-o anumită categorie pe baza trăsăturilor proprii. 2) Sistem de notare a sârguinţei la învăţătură şi a conduitei elevilor şi studenţilor. 3) Fiecare dintre indicaţiile („excepţional“, „foarte bine“, „bine“, „suficient“, „insuficient“) specifice acestui sistem de notare. /qualificatif

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//