diamant - DIAMÁNT, diamante, s.n. 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă şi cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele şi folosită ca piatră preţioasă sau la diverse unelte de şlefuit, de tăiat şi zgâriat; adamant. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 3. Cel mai mic corp de literă de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant.
diamant - DIAMÁNT, diamante, s.n. 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă şi cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele şi folosită ca piatră preţioasă sau la diverse unelte de şlefuit, de tăiat şi zgâriat; adamant. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 3. Cel mai mic corp de literă de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant. DIAMÁNT s. n. 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor şi transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră preţioasă, ca abraziv etc. 2. unealtă formată dintr-o bucăţică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se foloseşte la tăiatul sticlei. ♢ linguriţă de metal cu suprafaţa exterioară acoperită cu ţăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. cel mai mic corp de literă de tipar. 4. extremitatea inferioară a fusului unei ancore. (< fr. diamant, /3/ germ. Diamant)
diamant - DIAMÁNT, diamante, s.n. 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă şi cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele şi folosită ca piatră preţioasă sau la diverse unelte de şlefuit, de tăiat şi zgâriat; adamant. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 3. Cel mai mic corp de literă de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant. DIAMÁNT s. n. 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor şi transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră preţioasă, ca abraziv etc. 2. unealtă formată dintr-o bucăţică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se foloseşte la tăiatul sticlei. ♢ linguriţă de metal cu suprafaţa exterioară acoperită cu ţăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. cel mai mic corp de literă de tipar. 4. extremitatea inferioară a fusului unei ancore. (< fr. diamant, /3/ germ. Diamant) DIAMÁNT s. (MIN.) (înv. şi pop.) adamant, (înv.) olmaz.
diamant - DIAMÁNT, diamante, s.n. 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă şi cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele şi folosită ca piatră preţioasă sau la diverse unelte de şlefuit, de tăiat şi zgâriat; adamant. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 3. Cel mai mic corp de literă de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant. DIAMÁNT s. n. 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor şi transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră preţioasă, ca abraziv etc. 2. unealtă formată dintr-o bucăţică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se foloseşte la tăiatul sticlei. ♢ linguriţă de metal cu suprafaţa exterioară acoperită cu ţăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. cel mai mic corp de literă de tipar. 4. extremitatea inferioară a fusului unei ancore. (< fr. diamant, /3/ germ. Diamant) DIAMÁNT s. (MIN.) (înv. şi pop.) adamant, (înv.) olmaz. diamánt s. n. (sil. di-a-), pl. diamánte
diamant - DIAMÁNT, diamante, s.n. 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă şi cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele şi folosită ca piatră preţioasă sau la diverse unelte de şlefuit, de tăiat şi zgâriat; adamant. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 3. Cel mai mic corp de literă de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant. DIAMÁNT s. n. 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor şi transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră preţioasă, ca abraziv etc. 2. unealtă formată dintr-o bucăţică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se foloseşte la tăiatul sticlei. ♢ linguriţă de metal cu suprafaţa exterioară acoperită cu ţăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. cel mai mic corp de literă de tipar. 4. extremitatea inferioară a fusului unei ancore. (< fr. diamant, /3/ germ. Diamant) DIAMÁNT s. (MIN.) (înv. şi pop.) adamant, (înv.) olmaz. diamánt s. n. (sil. di-a-), pl. diamánte DIAMÁNT ~e n. 1) Piatră scumpă transparentă, foarte strălucitoare şi foarte dură 2) Instrument de tăiat sticlă, având la un capăt o lamă din astfel de piatră. [Sil. di-a-] /<fr. diamant
DEX-Online-Ro.ro hosted by Okay.ro
Copyright (C) 2004-2008 DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici
Parteneri: jocuri, Matrimoniale, divertisment, director web,
Id fete, Id baieti, Jocuri strategie, harta romaniei, Jocuri cu fotbal, jocuri de gatit, Domenii .RO, Gazduire web DEX Online Ro
Web site made by fabbydesign.