Cauta un cuvant


//
edificiu - EDIFÍCIU, edificii, s.n. Clădire mare, construcţie impunătoare (adăpostind o instituţie). – Din fr. édifice, lat. aedificium.

edificiu - EDIFÍCIU, edificii, s.n. Clădire mare, construcţie impunătoare (adăpostind o instituţie). – Din fr. édifice, lat. aedificium. EDIFÍCIU s. n. clădire impunătoare, de mari proporţii. (< lat. aedificium, fr. édifice)

edificiu - EDIFÍCIU, edificii, s.n. Clădire mare, construcţie impunătoare (adăpostind o instituţie). – Din fr. édifice, lat. aedificium. EDIFÍCIU s. n. clădire impunătoare, de mari proporţii. (< lat. aedificium, fr. édifice) edifíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (sil. -ci-i-)

edificiu - EDIFÍCIU, edificii, s.n. Clădire mare, construcţie impunătoare (adăpostind o instituţie). – Din fr. édifice, lat. aedificium. EDIFÍCIU s. n. clădire impunătoare, de mari proporţii. (< lat. aedificium, fr. édifice) edifíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (sil. -ci-i-) EDIFÍCI//U ~i n. Construcţie arhitecturală (de proporţii) impunătoare (cu destinaţie publică). [Sil. e-di-fi-ciu] /aedificium

edificiu - EDIFÍCIU, edificii, s.n. Clădire mare, construcţie impunătoare (adăpostind o instituţie). – Din fr. édifice, lat. aedificium. EDIFÍCIU s. n. clădire impunătoare, de mari proporţii. (< lat. aedificium, fr. édifice) edifíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (sil. -ci-i-) EDIFÍCI//U ~i n. Construcţie arhitecturală (de proporţii) impunătoare (cu destinaţie publică). [Sil. e-di-fi-ciu] /aedificium Edificiu cu aceeasi functiune ca teatrul, insa acoperit (in Grecia Antica)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//