Cauta un cuvant


fenomen - FENOMÉN, fenomene, s.n. 1. Manifestare exterioară a esenţei unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluţie, efect etc. din natură şi din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, fiinţă, obiect care surprinde (prin calităţi, noutate etc.). – Din fr. phénomène.

fenomen - FENOMÉN, fenomene, s.n. 1. Manifestare exterioară a esenţei unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluţie, efect etc. din natură şi din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, fiinţă, obiect care surprinde (prin calităţi, noutate etc.). – Din fr. phénomène. FENOMEN2(O)- elem. „fenomen“. (< fr. phénomén/o/-, cf. gr. phainomenon)

fenomen - FENOMÉN, fenomene, s.n. 1. Manifestare exterioară a esenţei unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluţie, efect etc. din natură şi din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, fiinţă, obiect care surprinde (prin calităţi, noutate etc.). – Din fr. phénomène. FENOMEN2(O)- elem. „fenomen“. (< fr. phénomén/o/-, cf. gr. phainomenon) FENOMÉN1 s. n. 1. manifestarea exterioară a esenţei lucrurilor şi proceselor. 2. proces, transformare, evoluţie din natură şi din societate. 3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, fiinţă extraordinară. (< fr. phénomène, gr. phainomenon)

fenomen - FENOMÉN, fenomene, s.n. 1. Manifestare exterioară a esenţei unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluţie, efect etc. din natură şi din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, fiinţă, obiect care surprinde (prin calităţi, noutate etc.). – Din fr. phénomène. FENOMEN2(O)- elem. „fenomen“. (< fr. phénomén/o/-, cf. gr. phainomenon) FENOMÉN1 s. n. 1. manifestarea exterioară a esenţei lucrurilor şi proceselor. 2. proces, transformare, evoluţie din natură şi din societate. 3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, fiinţă extraordinară. (< fr. phénomène, gr. phainomenon) FENOMÉN s. 1. v. proces. 2. fenomen antropic = fenomen antropogen, fenomen antropogenic; fenomen antropogen = fenomen antropic, fenomen antropogenic; fenomen antropogenic = fenomen antropic, fenomen antropogen. 3. fapt. (~ de limbă.)

fenomen - FENOMÉN, fenomene, s.n. 1. Manifestare exterioară a esenţei unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluţie, efect etc. din natură şi din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, fiinţă, obiect care surprinde (prin calităţi, noutate etc.). – Din fr. phénomène. FENOMEN2(O)- elem. „fenomen“. (< fr. phénomén/o/-, cf. gr. phainomenon) FENOMÉN1 s. n. 1. manifestarea exterioară a esenţei lucrurilor şi proceselor. 2. proces, transformare, evoluţie din natură şi din societate. 3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, fiinţă extraordinară. (< fr. phénomène, gr. phainomenon) FENOMÉN s. 1. v. proces. 2. fenomen antropic = fenomen antropogen, fenomen antropogenic; fenomen antropogen = fenomen antropic, fenomen antropogenic; fenomen antropogenic = fenomen antropic, fenomen antropogen. 3. fapt. (~ de limbă.) fenomén s. n., pl. fenoméne

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//