Cauta un cuvant


manifestare - MANIFESTÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) manifesta. 2. exteriorizare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn revelator, dovadă, indiciu. ♢ spectacol. (< manifesta)

manifestare - MANIFESTÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) manifesta. 2. exteriorizare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn revelator, dovadă, indiciu. ♢ spectacol. (< manifesta) MANIFESTÁRE, manifestări, s.f. Acţiunea de a (se) manifesta şi rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acţiuni) a gândurilor, sentimentelor, personalităţii etc. cuiva. 2. (De obicei la pl.) Acţiune, fapt prin care cineva sau ceva îşi manifestă existenţa, activitatea; p.ext. realizare, înfăptuire. ♦ Spec. Spectacol. – V manifesta.

manifestare - MANIFESTÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) manifesta. 2. exteriorizare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn revelator, dovadă, indiciu. ♢ spectacol. (< manifesta) MANIFESTÁRE, manifestări, s.f. Acţiunea de a (se) manifesta şi rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acţiuni) a gândurilor, sentimentelor, personalităţii etc. cuiva. 2. (De obicei la pl.) Acţiune, fapt prin care cineva sau ceva îşi manifestă existenţa, activitatea; p.ext. realizare, înfăptuire. ♦ Spec. Spectacol. – V manifesta. MANIFESTÁRE s. 1. afirmare, arătare, exprimare, (rar) manifestaţie. (~ dorinţei cuiva.) 2. semn, simptom. (Are ~ări de nebunie.)

manifestare - MANIFESTÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) manifesta. 2. exteriorizare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn revelator, dovadă, indiciu. ♢ spectacol. (< manifesta) MANIFESTÁRE, manifestări, s.f. Acţiunea de a (se) manifesta şi rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acţiuni) a gândurilor, sentimentelor, personalităţii etc. cuiva. 2. (De obicei la pl.) Acţiune, fapt prin care cineva sau ceva îşi manifestă existenţa, activitatea; p.ext. realizare, înfăptuire. ♦ Spec. Spectacol. – V manifesta. MANIFESTÁRE s. 1. afirmare, arătare, exprimare, (rar) manifestaţie. (~ dorinţei cuiva.) 2. semn, simptom. (Are ~ări de nebunie.) manifestáre s. f., g.-d. art. manifestării; pl. manifestări

manifestare - MANIFESTÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) manifesta. 2. exteriorizare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn revelator, dovadă, indiciu. ♢ spectacol. (< manifesta) MANIFESTÁRE, manifestări, s.f. Acţiunea de a (se) manifesta şi rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acţiuni) a gândurilor, sentimentelor, personalităţii etc. cuiva. 2. (De obicei la pl.) Acţiune, fapt prin care cineva sau ceva îşi manifestă existenţa, activitatea; p.ext. realizare, înfăptuire. ♦ Spec. Spectacol. – V manifesta. MANIFESTÁRE s. 1. afirmare, arătare, exprimare, (rar) manifestaţie. (~ dorinţei cuiva.) 2. semn, simptom. (Are ~ări de nebunie.) manifestáre s. f., g.-d. art. manifestării; pl. manifestări MANIFESTÁRE s.f. Afirmare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn, dovadă; (p. ext.) spectacol. [< manifesta].

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//