Cauta un cuvant


organ - ORGÁN1, organe, s.n.1. Parte din corpul unei fiinţe vii, care îndeplineşte una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii. ♦ Gură; p.ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei maşini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcţie. 3. Fig. Mijloc, instrument de acţiune, de comunicare etc.; p.ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenenţa) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplineşte o funcţie politică, socială, administrativă etc.; instituţie politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.

organ - ORGÁN1, organe, s.n.1. Parte din corpul unei fiinţe vii, care îndeplineşte una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii. ♦ Gură; p.ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei maşini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcţie. 3. Fig. Mijloc, instrument de acţiune, de comunicare etc.; p.ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenenţa) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplineşte o funcţie politică, socială, administrativă etc.; instituţie politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ. ORGÁN2, organe, s.n. (Înv.) 1. Harpă, liră. 2. Orgă. – Din sl. or(ŭ)ganŭ, ngr. órganon, lat.organum, it. organo.

organ - ORGÁN1, organe, s.n.1. Parte din corpul unei fiinţe vii, care îndeplineşte una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii. ♦ Gură; p.ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei maşini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcţie. 3. Fig. Mijloc, instrument de acţiune, de comunicare etc.; p.ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenenţa) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplineşte o funcţie politică, socială, administrativă etc.; instituţie politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ. ORGÁN2, organe, s.n. (Înv.) 1. Harpă, liră. 2. Orgă. – Din sl. or(ŭ)ganŭ, ngr. órganon, lat.organum, it. organo. ORGÁN s. v. liră, orgă.

organ - ORGÁN1, organe, s.n.1. Parte din corpul unei fiinţe vii, care îndeplineşte una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii. ♦ Gură; p.ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei maşini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcţie. 3. Fig. Mijloc, instrument de acţiune, de comunicare etc.; p.ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenenţa) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplineşte o funcţie politică, socială, administrativă etc.; instituţie politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ. ORGÁN2, organe, s.n. (Înv.) 1. Harpă, liră. 2. Orgă. – Din sl. or(ŭ)ganŭ, ngr. órganon, lat.organum, it. organo. ORGÁN s. v. liră, orgă. ORGÁN s. 1. organism. (~ constituit de stat.) 2. v. autoritate. 3. v. publicaţie. 4. (ANAT.) organ genital = sex; organ rudimentar = rudiment.

organ - ORGÁN1, organe, s.n.1. Parte din corpul unei fiinţe vii, care îndeplineşte una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii. ♦ Gură; p.ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei maşini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcţie. 3. Fig. Mijloc, instrument de acţiune, de comunicare etc.; p.ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenenţa) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplineşte o funcţie politică, socială, administrativă etc.; instituţie politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ. ORGÁN2, organe, s.n. (Înv.) 1. Harpă, liră. 2. Orgă. – Din sl. or(ŭ)ganŭ, ngr. órganon, lat.organum, it. organo. ORGÁN s. v. liră, orgă. ORGÁN s. 1. organism. (~ constituit de stat.) 2. v. autoritate. 3. v. publicaţie. 4. (ANAT.) organ genital = sex; organ rudimentar = rudiment. orgán (parte a corpului omenesc, a unui mecanism, instituţie, harpă) s. n., pl. orgáne

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//