Cauta un cuvant


petrecere - PETRÉCERE, petreceri, s.f. Acţiunea de a (se) petrece şi rezultatul ei. 1. Ducere a vieţii sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; vieţuire, trăire. ♦ Mod de desfăşurare a vieţii, fel de viaţă, fel de a trăi; viată, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârşite de cineva în timpul vieţii. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracţie, amuzament. ♢ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărţire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoţită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sarbători sau sărbătoriri ori pentru distracţie; chef, petrecanie (3). ♢ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. – V. petrece.

petrecere - PETRÉCERE, petreceri, s.f. Acţiunea de a (se) petrece şi rezultatul ei. 1. Ducere a vieţii sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; vieţuire, trăire. ♦ Mod de desfăşurare a vieţii, fel de viaţă, fel de a trăi; viată, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârşite de cineva în timpul vieţii. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracţie, amuzament. ♢ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărţire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoţită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sarbători sau sărbătoriri ori pentru distracţie; chef, petrecanie (3). ♢ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. – V. petrece. PETRÉCERE s. v. comportament, comportare, conduită, decedare, deces, dispariţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, moarte, pieire, prăpădire, purtare, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, trai, viaţă, zile.

petrecere - PETRÉCERE, petreceri, s.f. Acţiunea de a (se) petrece şi rezultatul ei. 1. Ducere a vieţii sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; vieţuire, trăire. ♦ Mod de desfăşurare a vieţii, fel de viaţă, fel de a trăi; viată, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârşite de cineva în timpul vieţii. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracţie, amuzament. ♢ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărţire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoţită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sarbători sau sărbătoriri ori pentru distracţie; chef, petrecanie (3). ♢ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. – V. petrece. PETRÉCERE s. v. comportament, comportare, conduită, decedare, deces, dispariţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, moarte, pieire, prăpădire, purtare, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, trai, viaţă, zile. PETRÉCERE s. 1. v. însoţire. 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. distracţie. 4. v. chef. 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (La ei e azi mare ~.)

petrecere - PETRÉCERE, petreceri, s.f. Acţiunea de a (se) petrece şi rezultatul ei. 1. Ducere a vieţii sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; vieţuire, trăire. ♦ Mod de desfăşurare a vieţii, fel de viaţă, fel de a trăi; viată, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârşite de cineva în timpul vieţii. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracţie, amuzament. ♢ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărţire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoţită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sarbători sau sărbătoriri ori pentru distracţie; chef, petrecanie (3). ♢ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. – V. petrece. PETRÉCERE s. v. comportament, comportare, conduită, decedare, deces, dispariţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, moarte, pieire, prăpădire, purtare, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, trai, viaţă, zile. PETRÉCERE s. 1. v. însoţire. 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. distracţie. 4. v. chef. 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (La ei e azi mare ~.) petrécere s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. petrécerii; pl. petréceri

petrecere - PETRÉCERE, petreceri, s.f. Acţiunea de a (se) petrece şi rezultatul ei. 1. Ducere a vieţii sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; vieţuire, trăire. ♦ Mod de desfăşurare a vieţii, fel de viaţă, fel de a trăi; viată, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârşite de cineva în timpul vieţii. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracţie, amuzament. ♢ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărţire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoţită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sarbători sau sărbătoriri ori pentru distracţie; chef, petrecanie (3). ♢ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. – V. petrece. PETRÉCERE s. v. comportament, comportare, conduită, decedare, deces, dispariţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, moarte, pieire, prăpădire, purtare, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, trai, viaţă, zile. PETRÉCERE s. 1. v. însoţire. 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. distracţie. 4. v. chef. 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (La ei e azi mare ~.) petrécere s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. petrécerii; pl. petréceri PETRÉCER//E ~i f. 1) v. A PETRECE şi A SE PETRECE. 2) Întrunire, de obicei a rudelor şi a prietenilor, însoţită de o masă bogată, de muzică şi dans, organizată cu o anumită ocazie. ♢ Om de ~ om predispus să petreacă şi să se veselească. ~ frumoasă formulă prin care i se urează cuiva să petreacă timpul în mod plăcut. 3) fam. Folosire plăcută a timpului. /v. a (se) petrece

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//