Cauta un cuvant


punere - PÚNERE s.f. Acţiunea de a (se) pune şi rezultatul ei. – V. pune.

punere - PÚNERE s.f. Acţiunea de a (se) pune şi rezultatul ei. – V. pune. PÚNERE s. 1. v. aşternere. 2. punere în scenă v. regie. 3. v. aplicare. 4. v. coasere. 5. v. înhămare. 6. v. înjugare. 7. v. plantare. 8. v. semănat. 9. v. bă-gare. 10. v. încuiere. 11. v. fixare.

punere - PÚNERE s.f. Acţiunea de a (se) pune şi rezultatul ei. – V. pune. PÚNERE s. 1. v. aşternere. 2. punere în scenă v. regie. 3. v. aplicare. 4. v. coasere. 5. v. înhămare. 6. v. înjugare. 7. v. plantare. 8. v. semănat. 9. v. bă-gare. 10. v. încuiere. 11. v. fixare. púnere s. f., g.-d. art. púnerii, pl. púneri

punere - PÚNERE s.f. Acţiunea de a (se) pune şi rezultatul ei. – V. pune. PÚNERE s. 1. v. aşternere. 2. punere în scenă v. regie. 3. v. aplicare. 4. v. coasere. 5. v. înhămare. 6. v. înjugare. 7. v. plantare. 8. v. semănat. 9. v. bă-gare. 10. v. încuiere. 11. v. fixare. púnere s. f., g.-d. art. púnerii, pl. púneri punere sub tensiune a unei instalatii

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//