Cauta un cuvant


socru - SÓCRU, socri, s.m. Tatăl unuia dintre soţi, în raport cu celălalt soţ. ♢ Socru-mare = tatăl mirelui. Socru-mic = tatăl miresei. ♦ (La pl.) Părinţii unuia dintre soţi, în raport cu celălalt soţ. – Din lat. socrus (= socer).

socru - SÓCRU, socri, s.m. Tatăl unuia dintre soţi, în raport cu celălalt soţ. ♢ Socru-mare = tatăl mirelui. Socru-mic = tatăl miresei. ♦ (La pl.) Părinţii unuia dintre soţi, în raport cu celălalt soţ. – Din lat. socrus (= socer). sócru s. m. (sil. -cru), art. sócrul; pl. socri, art. sócrii

socru - SÓCRU, socri, s.m. Tatăl unuia dintre soţi, în raport cu celălalt soţ. ♢ Socru-mare = tatăl mirelui. Socru-mic = tatăl miresei. ♦ (La pl.) Părinţii unuia dintre soţi, în raport cu celălalt soţ. – Din lat. socrus (= socer). sócru s. m. (sil. -cru), art. sócrul; pl. socri, art. sócrii SÓCR//U ~i m. Tată al unuia dintre soţi în raport cu celălalt soţ. ♢ ~-mare tatăl mirelui. ~-mic tatăl miresei. [Sil. so-cru] /socrus

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//