Cauta un cuvant


//
superior - SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spaţiu deasupra altuia; de sus. ♦ (Muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. ♦ Ofiţer superior = ofiţer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învăţământ superior = treaptă a învăţământului care urmează după învăţământul liceal, cuprinzând universităţi şi institute, în care se predau cunoştinţe speciale, aprofundate, meniteformeze specialişti cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a învăţământului) Curs superior = ciclu de învăţământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de şapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalţi prin merite deosebite. [Pr.: -ri-or] – Din lat. superior, fr. supérieur.

superior - SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spaţiu deasupra altuia; de sus. ♦ (Muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. ♦ Ofiţer superior = ofiţer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învăţământ superior = treaptă a învăţământului care urmează după învăţământul liceal, cuprinzând universităţi şi institute, în care se predau cunoştinţe speciale, aprofundate, meniteformeze specialişti cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a învăţământului) Curs superior = ciclu de învăţământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de şapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalţi prin merite deosebite. [Pr.: -ri-or] – Din lat. superior, fr. supérieur. Superiorinferior

superior - SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spaţiu deasupra altuia; de sus. ♦ (Muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. ♦ Ofiţer superior = ofiţer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învăţământ superior = treaptă a învăţământului care urmează după învăţământul liceal, cuprinzând universităţi şi institute, în care se predau cunoştinţe speciale, aprofundate, meniteformeze specialişti cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a învăţământului) Curs superior = ciclu de învăţământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de şapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalţi prin merite deosebite. [Pr.: -ri-or] – Din lat. superior, fr. supérieur. Superiorinferior SUPERIÓR s. v. egumen, stareţ.

superior - SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spaţiu deasupra altuia; de sus. ♦ (Muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. ♦ Ofiţer superior = ofiţer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învăţământ superior = treaptă a învăţământului care urmează după învăţământul liceal, cuprinzând universităţi şi institute, în care se predau cunoştinţe speciale, aprofundate, meniteformeze specialişti cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a învăţământului) Curs superior = ciclu de învăţământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de şapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalţi prin merite deosebite. [Pr.: -ri-or] – Din lat. superior, fr. supérieur. Superiorinferior SUPERIÓR s. v. egumen, stareţ. SUPERIÓR adj., s. 1. adj. v. selecţionat. 2. adj. v. fin. 3. adj. (livr.) preeminent. (~ ca valoare, rang etc.) 4. s. şef. (~ul şi subalternii.) 5. adj. v. deosebit. 6. adj. evoluat. (Stadiu ~ de dezvoltare.) 7. adj. v. ridicat.

superior - SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spaţiu deasupra altuia; de sus. ♦ (Muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. ♦ Ofiţer superior = ofiţer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învăţământ superior = treaptă a învăţământului care urmează după învăţământul liceal, cuprinzând universităţi şi institute, în care se predau cunoştinţe speciale, aprofundate, meniteformeze specialişti cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a învăţământului) Curs superior = ciclu de învăţământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de şapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalţi prin merite deosebite. [Pr.: -ri-or] – Din lat. superior, fr. supérieur. Superiorinferior SUPERIÓR s. v. egumen, stareţ. SUPERIÓR adj., s. 1. adj. v. selecţionat. 2. adj. v. fin. 3. adj. (livr.) preeminent. (~ ca valoare, rang etc.) 4. s. şef. (~ul şi subalternii.) 5. adj. v. deosebit. 6. adj. evoluat. (Stadiu ~ de dezvoltare.) 7. adj. v. ridicat. superiór adj. m. (sil. -ri-or), pl. superióri; f. sg. superioáră, pl. superioáre

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//