Cauta un cuvant


aduce - ADÚCE, adúc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ♢ Expr. Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mişcare sau direcţie. ♢ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuţia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face să ajungă într-o anumită situaţie, stare. 5. Intranz. A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. şi refl. (În expr.) A-şi aduce aminte = a(-şi) aminti. – Lat. adducere.

aduce - ADÚCE, adúc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ♢ Expr. Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mişcare sau direcţie. ♢ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuţia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face să ajungă într-o anumită situaţie, stare. 5. Intranz. A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. şi refl. (În expr.) A-şi aduce aminte = a(-şi) aminti. – Lat. adducere. A aduce ≠ a duce

aduce - ADÚCE, adúc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ♢ Expr. Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mişcare sau direcţie. ♢ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuţia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face să ajungă într-o anumită situaţie, stare. 5. Intranz. A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. şi refl. (În expr.) A-şi aduce aminte = a(-şi) aminti. – Lat. adducere. A aduce ≠ a duce ADÚCE vb. I. 1. v. duce. 2. v. îndoi. 3. a cauza, a pricinui, a produce, a provoca. ( A ~ mari daune statului.) 4. a crea, a produce, a realiza. (~ mari beneficii.) II. v. semăna.

aduce - ADÚCE, adúc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ♢ Expr. Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mişcare sau direcţie. ♢ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuţia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face să ajungă într-o anumită situaţie, stare. 5. Intranz. A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. şi refl. (În expr.) A-şi aduce aminte = a(-şi) aminti. – Lat. adducere. A aduce ≠ a duce ADÚCE vb. I. 1. v. duce. 2. v. îndoi. 3. a cauza, a pricinui, a produce, a provoca. ( A ~ mari daune statului.) 4. a crea, a produce, a realiza. (~ mari beneficii.) II. v. semăna. adúce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adúc, imperf. 3 sg. aduceá, perf. s. 1 sg. aduséi, 1 pl. adúserăm; imper. 2 sg. adú (dar: ad-o), neg. nu adúce; part. adús

aduce - ADÚCE, adúc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ♢ Expr. Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mişcare sau direcţie. ♢ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuţia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face să ajungă într-o anumită situaţie, stare. 5. Intranz. A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. şi refl. (În expr.) A-şi aduce aminte = a(-şi) aminti. – Lat. adducere. A aduce ≠ a duce ADÚCE vb. I. 1. v. duce. 2. v. îndoi. 3. a cauza, a pricinui, a produce, a provoca. ( A ~ mari daune statului.) 4. a crea, a produce, a realiza. (~ mari beneficii.) II. v. semăna. adúce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adúc, imperf. 3 sg. aduceá, perf. s. 1 sg. aduséi, 1 pl. adúserăm; imper. 2 sg. adú (dar: ad-o), neg. nu adúce; part. adús A ADÚCE adúc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducând cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mâna la cap. 3) A facecapete o anumită direcţie sau înclinaţie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face să se producă; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ câştig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face să ajungă într-o anumită stare sau situaţie. ~ (pe cineva) la sapă de lemn a sărăci cu totul pe cineva. 6) A înfăţişa spre examinare. ~ un argument. II. (împreună cu unele substantive formează locuţiuni verbale, având sensul substantivului cu care se îmbină): ~ la cunoştinţă a înştiinţa. ~ mulţumiri a mulţumi. ~ jertfă a jertfi. A-şi ~ aminte a-şi aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepoziţia cu) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna. 2) (urmat de un determinant precedat de prepoziţia a) A emana un miros specific (de obicei, neplăcut). ~ a mucegai. ~ a dogorât. /adducerre

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//