Cauta un cuvant


ales - ALÉS1 s.n. Faptul de a (se) alege. ♢ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ♢ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege.

ales - ALÉS1 s.n. Faptul de a (se) alege. ♢ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ♢ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege. ALÉS2, -EÁSĂ, aleşi, -se, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alţii sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ♢ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre ţesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S.m. şi f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătoreşte cineva). – V. alege.

ales - ALÉS1 s.n. Faptul de a (se) alege. ♢ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ♢ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege. ALÉS2, -EÁSĂ, aleşi, -se, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alţii sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ♢ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre ţesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S.m. şi f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătoreşte cineva). – V. alege. ALÉS s. v. selecţionare.

ales - ALÉS1 s.n. Faptul de a (se) alege. ♢ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ♢ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege. ALÉS2, -EÁSĂ, aleşi, -se, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alţii sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ♢ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre ţesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S.m. şi f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătoreşte cineva). – V. alege. ALÉS s. v. selecţionare. ALÉS adj. 1. v. selecţionat. 2. v. deosebit. 3. v. eminent. 4. distins, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) 5. delicat, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare ~easă.) 6. generos, mărinimos, nobil. (Animat de sentimente ~.) 7. aparte, deosebit, distins, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe ~.) 8. aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (Aparţinea unei familii ~.)

ales - ALÉS1 s.n. Faptul de a (se) alege. ♢ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ♢ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege. ALÉS2, -EÁSĂ, aleşi, -se, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alţii sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ♢ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre ţesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S.m. şi f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătoreşte cineva). – V. alege. ALÉS s. v. selecţionare. ALÉS adj. 1. v. selecţionat. 2. v. deosebit. 3. v. eminent. 4. distins, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) 5. delicat, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare ~easă.) 6. generos, mărinimos, nobil. (Animat de sentimente ~.) 7. aparte, deosebit, distins, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe ~.) 8. aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (Aparţinea unei familii ~.) alés s. n. (pl. alese în loc. pe ~)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//