Cauta un cuvant


ansamblu - ANSÁMBLU, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaşi gen); totalitate. ♢ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ Loc. adv. În ansamblu = în esenţă, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artişti. 3. Compoziţie muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble.

ansamblu - ANSÁMBLU, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaşi gen); totalitate. ♢ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ Loc. adv. În ansamblu = în esenţă, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artişti. 3. Compoziţie muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble. ANSÁMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formaţie, trupă. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică.

ansamblu - ANSÁMBLU, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaşi gen); totalitate. ♢ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ Loc. adv. În ansamblu = în esenţă, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artişti. 3. Compoziţie muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble. ANSÁMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formaţie, trupă. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică. ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri

ansamblu - ANSÁMBLU, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaşi gen); totalitate. ♢ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ Loc. adv. În ansamblu = în esenţă, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artişti. 3. Compoziţie muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble. ANSÁMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formaţie, trupă. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică. ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri ANSÁMBLU ~ri n. 1) Unitate rezultată din suma părţilor componente; tot unitar; totalitate. ~ de măsuri. ♢ În ~ în general; în mare. 2) Colectiv artistic. ~ de estradă. /ensemble

ansamblu - ANSÁMBLU, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaşi gen); totalitate. ♢ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ Loc. adv. În ansamblu = în esenţă, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artişti. 3. Compoziţie muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble. ANSÁMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formaţie, trupă. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică. ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri ANSÁMBLU ~ri n. 1) Unitate rezultată din suma părţilor componente; tot unitar; totalitate. ~ de măsuri. ♢ În ~ în general; în mare. 2) Colectiv artistic. ~ de estradă. /ensemble ansamblu de concepte, valori si practici care constituie un mod de percepere a realitatii pentru o anumita comunitate intelectuala

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//