Cauta un cuvant


aranja - ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. şi tranz. A(-şi) potrivi ţinuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcţioneze în bune condiţii. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-şi face un rost în viaţă. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.

aranja - ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. şi tranz. A(-şi) potrivi ţinuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcţioneze în bune condiţii. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-şi face un rost în viaţă. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger. A aranja ≠ a deranja, a dezordona, a răscoli, a răvăşi,

aranja - ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. şi tranz. A(-şi) potrivi ţinuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcţioneze în bune condiţii. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-şi face un rost în viaţă. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger. A aranja ≠ a deranja, a dezordona, a răscoli, a răvăşi, ARANJÁ vb. v. denunţa, pârî, reclama, spune.

aranja - ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. şi tranz. A(-şi) potrivi ţinuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcţioneze în bune condiţii. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-şi face un rost în viaţă. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger. A aranja ≠ a deranja, a dezordona, a răscoli, a răvăşi, ARANJÁ vb. v. denunţa, pârî, reclama, spune. ARANJÁ vb. 1. a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. v. pregăti. 3. v. pune. 4. a face, a pregăti. (~ patul.) 5. (a-şi) aşeza, a(-şi) potrivi. (Îşi ~ cravata.) 6. a aşeza, a îndrepta, a netezi. (Îşi ~ părul.) 7. v. regla. 8. a potrivi, a ticlui, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a o brodi. (A ~ astfel lucrurile încât...) 9. v. rezolva. 10. v. reglementa. 11. v. găti.

aranja - ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. şi tranz. A(-şi) potrivi ţinuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcţioneze în bune condiţii. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-şi face un rost în viaţă. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger. A aranja ≠ a deranja, a dezordona, a răscoli, a răvăşi, ARANJÁ vb. v. denunţa, pârî, reclama, spune. ARANJÁ vb. 1. a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. v. pregăti. 3. v. pune. 4. a face, a pregăti. (~ patul.) 5. (a-şi) aşeza, a(-şi) potrivi. (Îşi ~ cravata.) 6. a aşeza, a îndrepta, a netezi. (Îşi ~ părul.) 7. v. regla. 8. a potrivi, a ticlui, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a o brodi. (A ~ astfel lucrurile încât...) 9. v. rezolva. 10. v. reglementa. 11. v. găti. aranjá vb., ind. prez. 1 sg. aranjéz, 3 sg. şi pl. aranjeáză, 1 pl. aranjăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. aranjéze; ger. aranjând

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//