Cauta un cuvant


asupra - ASÚPRA conj. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ♢ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de măsură) peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Îşi aţinteşte privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discuţie asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. A sosit asupra nopţii. [Var.: asúpră conj.] – Din lat. ad-supra.

asupră - ASÚPRA conj. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ♢ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de măsură) peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Îşi aţinteşte privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discuţie asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. A sosit asupra nopţii. [Var.: asúpră conj.] – Din lat. ad-supra. ASÚPRĂ prep. v. asupra.

asupra - ASÚPRA conj. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ♢ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de măsură) peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Îşi aţinteşte privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discuţie asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. A sosit asupra nopţii. [Var.: asúpră conj.] – Din lat. ad-supra. ASÚPRĂ prep. v. asupra. ASÚPRA prep. v. către, înspre, spre.

asupra - ASÚPRA conj. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ♢ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de măsură) peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Îşi aţinteşte privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discuţie asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. A sosit asupra nopţii. [Var.: asúpră conj.] – Din lat. ad-supra. ASÚPRĂ prep. v. asupra. ASÚPRA prep. v. către, înspre, spre. ASÚPRA prep. 1. (local) deasupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) 2. (local) către, înspre, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noastră.) 3. contra, împotriva, (înv.) către, despre, spre. (Porneşte ~ duşmanilor.) 4. despre. (Studiu ~ atomi.)

asupra - ASÚPRA conj. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ♢ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de măsură) peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Îşi aţinteşte privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discuţie asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. A sosit asupra nopţii. [Var.: asúpră conj.] – Din lat. ad-supra. ASÚPRĂ prep. v. asupra. ASÚPRA prep. v. către, înspre, spre. ASÚPRA prep. 1. (local) deasupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) 2. (local) către, înspre, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noastră.) 3. contra, împotriva, (înv.) către, despre, spre. (Porneşte ~ duşmanilor.) 4. despre. (Studiu ~ atomi.) asúpra prep. (sil. -pra)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//