Cauta un cuvant


birou - BIRÓU, birouri, s.n. 1. Masă de scris (cu sertare şi compartimente pentru hârtii, acte etc.) 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. ♢ Expr. (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaşte realităţile, birocratic. 3. Organul executiv şi conducătorul activităţii curente a unei organizaţii de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizaţii de mase. ♢ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, care conduce munca politică şi organizatorică a partidului între două adunări plenare ale Comitetului Central. ♦ Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să-i organizeze lucrările şi să asigure buna lor desfăşurare. – Din fr. bureau, rus. biuro.

birou - BIRÓU, birouri, s.n. 1. Masă de scris (cu sertare şi compartimente pentru hârtii, acte etc.) 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. ♢ Expr. (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaşte realităţile, birocratic. 3. Organul executiv şi conducătorul activităţii curente a unei organizaţii de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizaţii de mase. ♢ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, care conduce munca politică şi organizatorică a partidului între două adunări plenare ale Comitetului Central. ♦ Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să-i organizeze lucrările şi să asigure buna lor desfăşurare. – Din fr. bureau, rus. biuro. BIRÓU s. 1. (înv.) cancelarie, comptoar. (Merge zilnic la ~.) 2. (înv.) scriitor, scriptoriu. (Un ~ cu două sertare.)

birou - BIRÓU, birouri, s.n. 1. Masă de scris (cu sertare şi compartimente pentru hârtii, acte etc.) 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. ♢ Expr. (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaşte realităţile, birocratic. 3. Organul executiv şi conducătorul activităţii curente a unei organizaţii de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizaţii de mase. ♢ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, care conduce munca politică şi organizatorică a partidului între două adunări plenare ale Comitetului Central. ♦ Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să-i organizeze lucrările şi să asigure buna lor desfăşurare. – Din fr. bureau, rus. biuro. BIRÓU s. 1. (înv.) cancelarie, comptoar. (Merge zilnic la ~.) 2. (înv.) scriitor, scriptoriu. (Un ~ cu două sertare.) biróu s. n., art. biróul; pl. biróuri

birou - BIRÓU, birouri, s.n. 1. Masă de scris (cu sertare şi compartimente pentru hârtii, acte etc.) 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. ♢ Expr. (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaşte realităţile, birocratic. 3. Organul executiv şi conducătorul activităţii curente a unei organizaţii de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizaţii de mase. ♢ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, care conduce munca politică şi organizatorică a partidului între două adunări plenare ale Comitetului Central. ♦ Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să-i organizeze lucrările şi să asigure buna lor desfăşurare. – Din fr. bureau, rus. biuro. BIRÓU s. 1. (înv.) cancelarie, comptoar. (Merge zilnic la ~.) 2. (înv.) scriitor, scriptoriu. (Un ~ cu două sertare.) biróu s. n., art. biróul; pl. biróuri BIRÓU ~ri n. 1) Masă de scris (cu sertare). 2) Cameră într-o instituţie, unde este instalată masa de scris şi mobilierul necesar şi unde lucrează funcţionarul acestei instituţii; cabinet. ~l directorului. 3) Secţie administrativ-cancelărească a unei instituţii. 4) Instituţie cu caracter gospodăresc şi financiar, care prestează anumite servicii pop**aţiei. 5) Organ electiv de conducere al unor organizaţii politice, de masă, obşteşti. [Sil. bi-rou] /biuro

birou - BIRÓU, birouri, s.n. 1. Masă de scris (cu sertare şi compartimente pentru hârtii, acte etc.) 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. ♢ Expr. (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaşte realităţile, birocratic. 3. Organul executiv şi conducătorul activităţii curente a unei organizaţii de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizaţii de mase. ♢ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, care conduce munca politică şi organizatorică a partidului între două adunări plenare ale Comitetului Central. ♦ Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să-i organizeze lucrările şi să asigure buna lor desfăşurare. – Din fr. bureau, rus. biuro. BIRÓU s. 1. (înv.) cancelarie, comptoar. (Merge zilnic la ~.) 2. (înv.) scriitor, scriptoriu. (Un ~ cu două sertare.) biróu s. n., art. biróul; pl. biróuri BIRÓU ~ri n. 1) Masă de scris (cu sertare). 2) Cameră într-o instituţie, unde este instalată masa de scris şi mobilierul necesar şi unde lucrează funcţionarul acestei instituţii; cabinet. ~l directorului. 3) Secţie administrativ-cancelărească a unei instituţii. 4) Instituţie cu caracter gospodăresc şi financiar, care prestează anumite servicii pop**aţiei. 5) Organ electiv de conducere al unor organizaţii politice, de masă, obşteşti. [Sil. bi-rou] /biuro BIRÓU s.n. I. 1. Masă mare de scris, cu sertare (în care se ţin hârtii, documente etc.). 2. Cameră, sală, încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective; mobilier pentru o astfel de cameră. ♦ Instituţie, serviciu public unde lucrează funcţionari, specialişti etc.; (p. ext.) funcţionarii unei astfel de instituţii. II. 1. Organul executiv şi conducător al muncii unei organizaţii politice, de masă, obşteşti, ştiinţifice, internaţionale, al unui organ administrativ. 2. Grup de membri ai unei adunări însărcinat să conducă adunarea respectivă. ♦ Reunirea preşedintelui, a vicepreşedinţilor şi a secretarilor unei adunări legiuitoare. [Var. biurou s.n. / < fr. bureau, cf. rus. biuro].

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//