Cauta un cuvant


//
cabină - CABÍNĂ, cabine, s.f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinaţii. Cabină telefonică. Cabină de proiecţie. – Din fr. cabine.

cabină - CABÍNĂ, cabine, s.f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinaţii. Cabină telefonică. Cabină de proiecţie. – Din fr. cabine. cabínă s. f., g.-d. art. cabínei; pl. cabíne

cabină - CABÍNĂ, cabine, s.f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinaţii. Cabină telefonică. Cabină de proiecţie. – Din fr. cabine. cabínă s. f., g.-d. art. cabínei; pl. cabíne CABÍN//Ă ~e f. Încăpere mică (într-o clădire, într-un vehicul, la bordul unui vas, pe plajă etc.) amenajată în concordanţă cu destinaţia. ~a şoferului. ~ telefonică. ♢ ~ spaţială parte a unei nave cosmice în care se află cosmonauţii în timpul zborului. [G.-D. cabinei] /< fr. cabine

cabină - CABÍNĂ, cabine, s.f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinaţii. Cabină telefonică. Cabină de proiecţie. – Din fr. cabine. cabínă s. f., g.-d. art. cabínei; pl. cabíne CABÍN//Ă ~e f. Încăpere mică (într-o clădire, într-un vehicul, la bordul unui vas, pe plajă etc.) amenajată în concordanţă cu destinaţia. ~a şoferului. ~ telefonică. ♢ ~ spaţială parte a unei nave cosmice în care se află cosmonauţii în timpul zborului. [G.-D. cabinei] /< fr. cabine CABÍNĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. o ~ telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; ~ spaţială = compartiment etanşeizat al unei nave spaţiale în care stau astronauţii în timpul zborului. (< fr. cabine)

cabină - CABÍNĂ, cabine, s.f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinaţii. Cabină telefonică. Cabină de proiecţie. – Din fr. cabine. cabínă s. f., g.-d. art. cabínei; pl. cabíne CABÍN//Ă ~e f. Încăpere mică (într-o clădire, într-un vehicul, la bordul unui vas, pe plajă etc.) amenajată în concordanţă cu destinaţia. ~a şoferului. ~ telefonică. ♢ ~ spaţială parte a unei nave cosmice în care se află cosmonauţii în timpul zborului. [G.-D. cabinei] /< fr. cabine CABÍNĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. o ~ telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; ~ spaţială = compartiment etanşeizat al unei nave spaţiale în care stau astronauţii în timpul zborului. (< fr. cabine) CABÍNĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, având diverse destinaţii. ♢ Cabină telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; cabină spaţială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauţii în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//