Cauta un cuvant


calitate - CALITÁTE, calităţi, s.f. 1. Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însuşire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însuşire bună. ♢ Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziţie, situaţie, titlu care conferă un drept. ♢ Loc. conj. În calitate de... = cu dreptul de..., fiind... 4. (La jocul de şah) Diferenţă de valoare între un turn şi un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis.

calitate - CALITÁTE, calităţi, s.f. 1. Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însuşire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însuşire bună. ♢ Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziţie, situaţie, titlu care conferă un drept. ♢ Loc. conj. În calitate de... = cu dreptul de..., fiind... 4. (La jocul de şah) Diferenţă de valoare între un turn şi un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis. Calitate ≠ cusur, defect, meteahnă, neajuns, slăbiciune, scădere

calitate - CALITÁTE, calităţi, s.f. 1. Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însuşire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însuşire bună. ♢ Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziţie, situaţie, titlu care conferă un drept. ♢ Loc. conj. În calitate de... = cu dreptul de..., fiind... 4. (La jocul de şah) Diferenţă de valoare între un turn şi un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis. Calitate ≠ cusur, defect, meteahnă, neajuns, slăbiciune, scădere CALITÁTE s. 1. v. însuşire. 2. însuşire, natură. (~ unui lucru.) 3. v. valoare. 4. însuşire, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de preţ.) 5. v. nivel. 6. v. dar. 7. (pop.) mână. (Făină de ~ a doua.) 8. titlu. (Are ~ de inginer.) 9. autoritate, cădere, competenţă, drept, îndreptăţire, (înv.) volnicie. (Nu am ~ să mă pronunţ.) 10. v. funcţie.

calitate - CALITÁTE, calităţi, s.f. 1. Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însuşire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însuşire bună. ♢ Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziţie, situaţie, titlu care conferă un drept. ♢ Loc. conj. În calitate de... = cu dreptul de..., fiind... 4. (La jocul de şah) Diferenţă de valoare între un turn şi un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis. Calitate ≠ cusur, defect, meteahnă, neajuns, slăbiciune, scădere CALITÁTE s. 1. v. însuşire. 2. însuşire, natură. (~ unui lucru.) 3. v. valoare. 4. însuşire, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de preţ.) 5. v. nivel. 6. v. dar. 7. (pop.) mână. (Făină de ~ a doua.) 8. titlu. (Are ~ de inginer.) 9. autoritate, cădere, competenţă, drept, îndreptăţire, (înv.) volnicie. (Nu am ~ să mă pronunţ.) 10. v. funcţie. calitáte s. f., g.-d. art. calităţii; pl. calităţi

calitate - CALITÁTE, calităţi, s.f. 1. Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însuşire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însuşire bună. ♢ Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziţie, situaţie, titlu care conferă un drept. ♢ Loc. conj. În calitate de... = cu dreptul de..., fiind... 4. (La jocul de şah) Diferenţă de valoare între un turn şi un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis. Calitate ≠ cusur, defect, meteahnă, neajuns, slăbiciune, scădere CALITÁTE s. 1. v. însuşire. 2. însuşire, natură. (~ unui lucru.) 3. v. valoare. 4. însuşire, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de preţ.) 5. v. nivel. 6. v. dar. 7. (pop.) mână. (Făină de ~ a doua.) 8. titlu. (Are ~ de inginer.) 9. autoritate, cădere, competenţă, drept, îndreptăţire, (înv.) volnicie. (Nu am ~ să mă pronunţ.) 10. v. funcţie. calitáte s. f., g.-d. art. calităţii; pl. calităţi CALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Totalitate a însuşirilor şi a laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru se deosebeşte de celelalte. 2) Însuşire caracteristică (de obicei pozitivă) a unei persoane sau a unui lucru. ~atea mărfurilor. ♢ De ~ superior; de valoare; valoros. 3) Titlu, poziţie sau situaţie, pe care o are cineva conferindu-i un anumit drept. [Art. calitatea; G.-D. calităţii] /
//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//