Cauta un cuvant


//
calm - CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm tropical = zonă aflată între zona alizeelor şi cea a vânturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulaţii. ♦ (Despre procese) Care se desfăşoară liniştit. 2. (Despre oameni, despre manifestările şi stările lor sufleteşti) Care se stăpâneşte; stăpânit, cumpănit, liniştit; p. ext. potolit, domol, aşezat, flegmatic, imperturbabil. II. S.n. 1. Stare de linişte deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact în acţiuni, în vorbire. ♦ Pace sufletească, lipsă de frământări. – Din fr. calme.

calm - CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm tropical = zonă aflată între zona alizeelor şi cea a vânturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulaţii. ♦ (Despre procese) Care se desfăşoară liniştit. 2. (Despre oameni, despre manifestările şi stările lor sufleteşti) Care se stăpâneşte; stăpânit, cumpănit, liniştit; p. ext. potolit, domol, aşezat, flegmatic, imperturbabil. II. S.n. 1. Stare de linişte deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact în acţiuni, în vorbire. ♦ Pace sufletească, lipsă de frământări. – Din fr. calme. Calm ≠ agitat, alarmat, aprig, dezechilibrat, furios, neliniştit, tulburat, violent, zbucium, frământat, îngrijorat, înfuriat, trepidant, zbuciumat, nelinişte, furie

calm - CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm tropical = zonă aflată între zona alizeelor şi cea a vânturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulaţii. ♦ (Despre procese) Care se desfăşoară liniştit. 2. (Despre oameni, despre manifestările şi stările lor sufleteşti) Care se stăpâneşte; stăpânit, cumpănit, liniştit; p. ext. potolit, domol, aşezat, flegmatic, imperturbabil. II. S.n. 1. Stare de linişte deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact în acţiuni, în vorbire. ♦ Pace sufletească, lipsă de frământări. – Din fr. calme. Calm ≠ agitat, alarmat, aprig, dezechilibrat, furios, neliniştit, tulburat, violent, zbucium, frământat, îngrijorat, înfuriat, trepidant, zbuciumat, nelinişte, furie CALM s. v. obligeană.

calm - CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm tropical = zonă aflată între zona alizeelor şi cea a vânturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulaţii. ♦ (Despre procese) Care se desfăşoară liniştit. 2. (Despre oameni, despre manifestările şi stările lor sufleteşti) Care se stăpâneşte; stăpânit, cumpănit, liniştit; p. ext. potolit, domol, aşezat, flegmatic, imperturbabil. II. S.n. 1. Stare de linişte deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact în acţiuni, în vorbire. ♦ Pace sufletească, lipsă de frământări. – Din fr. calme. Calm ≠ agitat, alarmat, aprig, dezechilibrat, furios, neliniştit, tulburat, violent, zbucium, frământat, îngrijorat, înfuriat, trepidant, zbuciumat, nelinişte, furie CALM s. v. obligeană. CALM adj., s. 1. adj. domol, liniştit, paşnic, potolit, stăpânit, temperat. (Om ~.) 2. adj. flegmatic, imperturbabil, placid. (O fire ~.) 3. s. flegmă, imperturbabilitate, placiditate. (~ul unui om flegmatic.) 4. adj. calmat, domolit, liniştit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) 5. s. v. cumpăt. 6. s. v. astâmpăr. 7. adj. domol, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 8. s. v. linişte. 9. adj. v. liniştit. 10. adj. liniştit, tăcut. (Pe aleile ~.) 11. adj. v. uşor.

calm - CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm tropical = zonă aflată între zona alizeelor şi cea a vânturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulaţii. ♦ (Despre procese) Care se desfăşoară liniştit. 2. (Despre oameni, despre manifestările şi stările lor sufleteşti) Care se stăpâneşte; stăpânit, cumpănit, liniştit; p. ext. potolit, domol, aşezat, flegmatic, imperturbabil. II. S.n. 1. Stare de linişte deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact în acţiuni, în vorbire. ♦ Pace sufletească, lipsă de frământări. – Din fr. calme. Calm ≠ agitat, alarmat, aprig, dezechilibrat, furios, neliniştit, tulburat, violent, zbucium, frământat, îngrijorat, înfuriat, trepidant, zbuciumat, nelinişte, furie CALM s. v. obligeană. CALM adj., s. 1. adj. domol, liniştit, paşnic, potolit, stăpânit, temperat. (Om ~.) 2. adj. flegmatic, imperturbabil, placid. (O fire ~.) 3. s. flegmă, imperturbabilitate, placiditate. (~ul unui om flegmatic.) 4. adj. calmat, domolit, liniştit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) 5. s. v. cumpăt. 6. s. v. astâmpăr. 7. adj. domol, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 8. s. v. linişte. 9. adj. v. liniştit. 10. adj. liniştit, tăcut. (Pe aleile ~.) 11. adj. v. uşor. calm s. n., (meteor.) pl. cálmuri

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//