Cauta un cuvant


//
cameră - CÁMERĂ, camere, s.f. I. 1. Încăpere într-o clădire; odaie. ♢ Cameră mobilată = cameră care se închiriază cu mobila proprietarului. Cameră de lucru = birou într-o casă particulară. Muzică de cameră = compoziţie muzicală pentru un număr restrâns de instrumente. 2. Nume dat unor încăperi cu destinaţie specială: cameră obscură = a) încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea şi alte operaţii fotografice; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran (sau pe un clişeu) imaginea răsturnată a unui obiect; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul şi conducerea funcţionării unei centrale sau staţiuni electrice; cameră frigorifică (sau refrigerentă) = încăpere izolată termic, în care se menţine o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. 3. Spaţiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă instrumentul însuşi: cameră de combustie = spaţiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate; camera cartuşului = partea dinapoi a ţevii armelor de foc, unde se introduce cartuşul şi unde se produce explozia pulberii; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obţin imaginile succesive ale obiectelor în mişcare pe pelicula cinematografică; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă în cinematografie; cameră de transpunere = aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor pe film în cinematografie; cameră de televiziune sau cameră videocaptoare = aparat complex cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii şi transpunerea ei în semnale video. 4. Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer şi care se aşază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereţi extensibili în care se introduce aer sub presiune. II. (Zool.; în sintagmele) Cameră paleală sau camera mantalei = spaţiu cuprins între pereţii mantalei şi corpul moluştei. III. (Urmat de determinări) Parte componentă a organului legislativ în unele ţări. – Din it. camera, (pentru unele sensuri şi) engl. camera, fr. caméra.

cameră - CÁMERĂ, camere, s.f. I. 1. Încăpere într-o clădire; odaie. ♢ Cameră mobilată = cameră care se închiriază cu mobila proprietarului. Cameră de lucru = birou într-o casă particulară. Muzică de cameră = compoziţie muzicală pentru un număr restrâns de instrumente. 2. Nume dat unor încăperi cu destinaţie specială: cameră obscură = a) încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea şi alte operaţii fotografice; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran (sau pe un clişeu) imaginea răsturnată a unui obiect; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul şi conducerea funcţionării unei centrale sau staţiuni electrice; cameră frigorifică (sau refrigerentă) = încăpere izolată termic, în care se menţine o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. 3. Spaţiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă instrumentul însuşi: cameră de combustie = spaţiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate; camera cartuşului = partea dinapoi a ţevii armelor de foc, unde se introduce cartuşul şi unde se produce explozia pulberii; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obţin imaginile succesive ale obiectelor în mişcare pe pelicula cinematografică; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă în cinematografie; cameră de transpunere = aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor pe film în cinematografie; cameră de televiziune sau cameră videocaptoare = aparat complex cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii şi transpunerea ei în semnale video. 4. Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer şi care se aşază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereţi extensibili în care se introduce aer sub presiune. II. (Zool.; în sintagmele) Cameră paleală sau camera mantalei = spaţiu cuprins între pereţii mantalei şi corpul moluştei. III. (Urmat de determinări) Parte componentă a organului legislativ în unele ţări. – Din it. camera, (pentru unele sensuri şi) engl. camera, fr. caméra. CÁMERĂ s. 1. încăpere, odaie, (pop.) sală, (înv. şi reg.) sobă, (reg.) casă, (înv.) cămară, stanţă. (Apartament cu două ~.) 2. cameră de culcare v. dormitor; cameră de primire v. salon. 3. (POL.) adunare legislativă. (S-au convocat ~ele reunite ale parlamentului.)

cameră - CÁMERĂ, camere, s.f. I. 1. Încăpere într-o clădire; odaie. ♢ Cameră mobilată = cameră care se închiriază cu mobila proprietarului. Cameră de lucru = birou într-o casă particulară. Muzică de cameră = compoziţie muzicală pentru un număr restrâns de instrumente. 2. Nume dat unor încăperi cu destinaţie specială: cameră obscură = a) încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea şi alte operaţii fotografice; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran (sau pe un clişeu) imaginea răsturnată a unui obiect; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul şi conducerea funcţionării unei centrale sau staţiuni electrice; cameră frigorifică (sau refrigerentă) = încăpere izolată termic, în care se menţine o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. 3. Spaţiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă instrumentul însuşi: cameră de combustie = spaţiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate; camera cartuşului = partea dinapoi a ţevii armelor de foc, unde se introduce cartuşul şi unde se produce explozia pulberii; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obţin imaginile succesive ale obiectelor în mişcare pe pelicula cinematografică; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă în cinematografie; cameră de transpunere = aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor pe film în cinematografie; cameră de televiziune sau cameră videocaptoare = aparat complex cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii şi transpunerea ei în semnale video. 4. Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer şi care se aşază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereţi extensibili în care se introduce aer sub presiune. II. (Zool.; în sintagmele) Cameră paleală sau camera mantalei = spaţiu cuprins între pereţii mantalei şi corpul moluştei. III. (Urmat de determinări) Parte componentă a organului legislativ în unele ţări. – Din it. camera, (pentru unele sensuri şi) engl. camera, fr. caméra. CÁMERĂ s. 1. încăpere, odaie, (pop.) sală, (înv. şi reg.) sobă, (reg.) casă, (înv.) cămară, stanţă. (Apartament cu două ~.) 2. cameră de culcare v. dormitor; cameră de primire v. salon. 3. (POL.) adunare legislativă. (S-au convocat ~ele reunite ale parlamentului.) cámeră s. f., g.-d. art. cámerei; pl. cámere

cameră - CÁMERĂ, camere, s.f. I. 1. Încăpere într-o clădire; odaie. ♢ Cameră mobilată = cameră care se închiriază cu mobila proprietarului. Cameră de lucru = birou într-o casă particulară. Muzică de cameră = compoziţie muzicală pentru un număr restrâns de instrumente. 2. Nume dat unor încăperi cu destinaţie specială: cameră obscură = a) încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea şi alte operaţii fotografice; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran (sau pe un clişeu) imaginea răsturnată a unui obiect; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul şi conducerea funcţionării unei centrale sau staţiuni electrice; cameră frigorifică (sau refrigerentă) = încăpere izolată termic, în care se menţine o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. 3. Spaţiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă instrumentul însuşi: cameră de combustie = spaţiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate; camera cartuşului = partea dinapoi a ţevii armelor de foc, unde se introduce cartuşul şi unde se produce explozia pulberii; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obţin imaginile succesive ale obiectelor în mişcare pe pelicula cinematografică; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă în cinematografie; cameră de transpunere = aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor pe film în cinematografie; cameră de televiziune sau cameră videocaptoare = aparat complex cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii şi transpunerea ei în semnale video. 4. Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer şi care se aşază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereţi extensibili în care se introduce aer sub presiune. II. (Zool.; în sintagmele) Cameră paleală sau camera mantalei = spaţiu cuprins între pereţii mantalei şi corpul moluştei. III. (Urmat de determinări) Parte componentă a organului legislativ în unele ţări. – Din it. camera, (pentru unele sensuri şi) engl. camera, fr. caméra. CÁMERĂ s. 1. încăpere, odaie, (pop.) sală, (înv. şi reg.) sobă, (reg.) casă, (înv.) cămară, stanţă. (Apartament cu două ~.) 2. cameră de culcare v. dormitor; cameră de primire v. salon. 3. (POL.) adunare legislativă. (S-au convocat ~ele reunite ale parlamentului.) cámeră s. f., g.-d. art. cámerei; pl. cámere CÁMER//Ă ~e f. 1) Încăpere în interiorul unei case; odaie. ~ mobilată. ♢ Muzică de ~ compoziţie muzicală, executată de un număr redus de instrumente. 2) Încăpere cu destinaţie specială. ~ de comandă. 3) Încăpere specială din care se efectuează în mod automat controlul şi conducerea funcţionării unei centrale sau staţiuni electrice. 4) Spaţiu dintr-un dispozitiv, instalaţie asemănătoare cu o odaie sau însăşi instalaţia, în care se produce un proces tehnic. ~ de luat vederi. ~ de combustie. 5) Tub de cauciuc în care se introduce aer sub presiune, având diferite întrebuinţări. ~a unei mingi. ~ de bicicletă. 6) Organ legislativ al parlamentului. /
cameră - CÁMERĂ, camere, s.f. I. 1. Încăpere într-o clădire; odaie. ♢ Cameră mobilată = cameră care se închiriază cu mobila proprietarului. Cameră de lucru = birou într-o casă particulară. Muzică de cameră = compoziţie muzicală pentru un număr restrâns de instrumente. 2. Nume dat unor încăperi cu destinaţie specială: cameră obscură = a) încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea şi alte operaţii fotografice; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran (sau pe un clişeu) imaginea răsturnată a unui obiect; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul şi conducerea funcţionării unei centrale sau staţiuni electrice; cameră frigorifică (sau refrigerentă) = încăpere izolată termic, în care se menţine o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. 3. Spaţiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă instrumentul însuşi: cameră de combustie = spaţiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate; camera cartuşului = partea dinapoi a ţevii armelor de foc, unde se introduce cartuşul şi unde se produce explozia pulberii; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obţin imaginile succesive ale obiectelor în mişcare pe pelicula cinematografică; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă în cinematografie; cameră de transpunere = aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor pe film în cinematografie; cameră de televiziune sau cameră videocaptoare = aparat complex cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii şi transpunerea ei în semnale video. 4. Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer şi care se aşază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereţi extensibili în care se introduce aer sub presiune. II. (Zool.; în sintagmele) Cameră paleală sau camera mantalei = spaţiu cuprins între pereţii mantalei şi corpul moluştei. III. (Urmat de determinări) Parte componentă a organului legislativ în unele ţări. – Din it. camera, (pentru unele sensuri şi) engl. camera, fr. caméra. CÁMERĂ s. 1. încăpere, odaie, (pop.) sală, (înv. şi reg.) sobă, (reg.) casă, (înv.) cămară, stanţă. (Apartament cu două ~.) 2. cameră de culcare v. dormitor; cameră de primire v. salon. 3. (POL.) adunare legislativă. (S-au convocat ~ele reunite ale parlamentului.) cámeră s. f., g.-d. art. cámerei; pl. cámere CÁMER//Ă ~e f. 1) Încăpere în interiorul unei case; odaie. ~ mobilată. ♢ Muzică de ~ compoziţie muzicală, executată de un număr redus de instrumente. 2) Încăpere cu destinaţie specială. ~ de comandă. 3) Încăpere specială din care se efectuează în mod automat controlul şi conducerea funcţionării unei centrale sau staţiuni electrice. 4) Spaţiu dintr-un dispozitiv, instalaţie asemănătoare cu o odaie sau însăşi instalaţia, în care se produce un proces tehnic. ~ de luat vederi. ~ de combustie. 5) Tub de cauciuc în care se introduce aer sub presiune, având diferite întrebuinţări. ~a unei mingi. ~ de bicicletă. 6) Organ legislativ al parlamentului. /unui număr redus de interpreţi. 2. compartiment într-un sistem tehnic (instalaţie, maşină, aparat). o ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii şi transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze. II. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer şi care se aşază pe roată sub anvelopă. ♢ balon de cauciuc al unei mingi de sport. III. 1. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat. 2. (ec.) instituţie având ca obiectiv sprijinirea activităţii dintr-un anumit domeniu. (< it. camera)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//