Cauta un cuvant


//
caracter - CARACTÉR, caractere, s.n. 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţă fermă şi corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naştere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor pop**are. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însuşire, particularitate a unui organism. Caractere moştenite (sau ereditare) şi caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente şi semne de tipar din aceeaşi familie şi din acelaşi corp. – Din fr. caractère, lat. character.

caracter - CARACTÉR, caractere, s.n. 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţă fermă şi corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naştere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor pop**are. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însuşire, particularitate a unui organism. Caractere moştenite (sau ereditare) şi caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente şi semne de tipar din aceeaşi familie şi din acelaşi corp. – Din fr. caractère, lat. character. CARACTÉR s. 1. v. însuşire. 2. v. factură. 3. v. fire. 4. literă. (Scris cu ~e gotice.) 5. v. semn grafic.

caracter - CARACTÉR, caractere, s.n. 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţă fermă şi corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naştere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor pop**are. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însuşire, particularitate a unui organism. Caractere moştenite (sau ereditare) şi caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente şi semne de tipar din aceeaşi familie şi din acelaşi corp. – Din fr. caractère, lat. character. CARACTÉR s. 1. v. însuşire. 2. v. factură. 3. v. fire. 4. literă. (Scris cu ~e gotice.) 5. v. semn grafic. caractér s. n., pl. caractére

caracter - CARACTÉR, caractere, s.n. 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţă fermă şi corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naştere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor pop**are. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însuşire, particularitate a unui organism. Caractere moştenite (sau ereditare) şi caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente şi semne de tipar din aceeaşi familie şi din acelaşi corp. – Din fr. caractère, lat. character. CARACTÉR s. 1. v. însuşire. 2. v. factură. 3. v. fire. 4. literă. (Scris cu ~e gotice.) 5. v. semn grafic. caractér s. n., pl. caractére CARACTÉR ~e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natură. ~ dârz. 2) Ansamblu de dispoziţii înăscute, care constituie structura psihică a unui individ. ~ flegmatic. 3) Proprietate morală care se manifestă prin perseverenţă, vigurozitate şi corectitudine. A avea ~. 4) Personalitate care demonstrează asemenea calităţi. ~ puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietăţi psihice şi morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trăsătură; particularitate. ~ ereditar. 7) Semn convenţional. ~ algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. ~ gros. ~ roman. 9) Semnal sau element de informaţie folosit în codul unui calculator. /character

caracter - CARACTÉR, caractere, s.n. 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţă fermă şi corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naştere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor pop**are. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însuşire, particularitate a unui organism. Caractere moştenite (sau ereditare) şi caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente şi semne de tipar din aceeaşi familie şi din acelaşi corp. – Din fr. caractère, lat. character. CARACTÉR s. 1. v. însuşire. 2. v. factură. 3. v. fire. 4. literă. (Scris cu ~e gotice.) 5. v. semn grafic. caractér s. n., pl. caractére CARACTÉR ~e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natură. ~ dârz. 2) Ansamblu de dispoziţii înăscute, care constituie structura psihică a unui individ. ~ flegmatic. 3) Proprietate morală care se manifestă prin perseverenţă, vigurozitate şi corectitudine. A avea ~. 4) Personalitate care demonstrează asemenea calităţi. ~ puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietăţi psihice şi morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trăsătură; particularitate. ~ ereditar. 7) Semn convenţional. ~ algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. ~ gros. ~ roman. 9) Semnal sau element de informaţie folosit în codul unui calculator. /character CARACTÉR s. n. 1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. o dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor. 2. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc. 3. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară. 4. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism. ♢ caracteristică a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie. ♢ (inform.) literă, cifră, semn particular. 6. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta. (< fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//