Cauta un cuvant


//
casa - CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parţial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operaţiilor privind scoaterea definitivă din folosinţă şi din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.

casă - CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parţial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operaţiilor privind scoaterea definitivă din folosinţă şi din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser. CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ Loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ Expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A-i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală, liniştită. A nu avea (nici) casă, (nici) masă = a duce o viaţă neregulată, plină de griji, de frământări. ♦ (Reg.) Cameră, odaie. ♢ Casă de veci = mormânt. 2. Încăpere specială într-o clădire, având o anumită destinaţie. ♢ Casa ascensorului = spaţiul în care se deplasează cabina unui ascensor. Casa scării = spaţiul dintr-o clădire care adăposteşte o scară. 3. Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele, semnele etc. tipografice de acelaşi caracter. 4. Gospodărie. 5. Totalitatea celor care locuiesc împreună (formând o familie); familie. ♦ Dinastie; neam. 6. Căsnicie, menaj. ♢ Expr. A face (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi cu cineva (în bună înţelegere), a se împăca bine. A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva. 7. (Urmat de determinări) Nume dat unor instituţii, aşezăminte, întreprinderi, firme comerciale etc. ♢ Casă de economii = instituţie publică de credit care se ocupă cu strângerea disponibilităţilor băneşti temporare ale pop**aţiei, acordând pentru acestea mai ales dobândă. Casă de ajutor reciproc = asociaţie benevolă a unor angajaţi sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi şi de ajutoare membrilor ei din fondurile obţinute din depunerile lor lunare. Casă de filme = instituţie producătoare de filme cinematografice. Casă de cultură = instituţie culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative etc. Casă de naşteri = instituţie medico-sanitară, în care se acordă viitoarelor mame, la naştere, asistenţă calificată. Casă de vegetaţie = construcţie specială, cu acoperişul şi cu pereţii de sticlă, folosită pentru experienţe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetaţie. ♦ Specialitatea casei = produs specific al unei întreprinderi, al unei gospodine. 8. Boală a vinurilor, pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul şi care se caracterizează prin tulburare şi prin schimbarea culorii. – Lat. casa.

casă - CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parţial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operaţiilor privind scoaterea definitivă din folosinţă şi din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser. CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ Loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ Expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A-i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală, liniştită. A nu avea (nici) casă, (nici) masă = a duce o viaţă neregulată, plină de griji, de frământări. ♦ (Reg.) Cameră, odaie. ♢ Casă de veci = mormânt. 2. Încăpere specială într-o clădire, având o anumită destinaţie. ♢ Casa ascensorului = spaţiul în care se deplasează cabina unui ascensor. Casa scării = spaţiul dintr-o clădire care adăposteşte o scară. 3. Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele, semnele etc. tipografice de acelaşi caracter. 4. Gospodărie. 5. Totalitatea celor care locuiesc împreună (formând o familie); familie. ♦ Dinastie; neam. 6. Căsnicie, menaj. ♢ Expr. A face (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi cu cineva (în bună înţelegere), a se împăca bine. A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva. 7. (Urmat de determinări) Nume dat unor instituţii, aşezăminte, întreprinderi, firme comerciale etc. ♢ Casă de economii = instituţie publică de credit care se ocupă cu strângerea disponibilităţilor băneşti temporare ale pop**aţiei, acordând pentru acestea mai ales dobândă. Casă de ajutor reciproc = asociaţie benevolă a unor angajaţi sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi şi de ajutoare membrilor ei din fondurile obţinute din depunerile lor lunare. Casă de filme = instituţie producătoare de filme cinematografice. Casă de cultură = instituţie culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative etc. Casă de naşteri = instituţie medico-sanitară, în care se acordă viitoarelor mame, la naştere, asistenţă calificată. Casă de vegetaţie = construcţie specială, cu acoperişul şi cu pereţii de sticlă, folosită pentru experienţe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetaţie. ♦ Specialitatea casei = produs specific al unei întreprinderi, al unei gospodine. 8. Boală a vinurilor, pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul şi care se caracterizează prin tulburare şi prin schimbarea culorii. – Lat. casa. CÁSĂ2, case, s.f. 1. Dulap sau lădiţă de fier în care sunt ţinuţi bani, hârtii de valoare etc. Casă de fier. Casă de bani. 2. Masă, pupitru sau birou într-un magazin, unde se achită costul cumpărăturilor. ♦ Ghişeu sau încăpere într-o întreprindere sau într-o instituţie, unde se fac încasările şi plăţile, unde se eliberează biletele de călătorie, de spectacol etc. ♦ Sumă de bani de care dispune la un moment dat casieria unei instituţii sau a unei întreprinderi. ♢ Plus (sau minus) de casă = diferenţă în plus (sau în minus) rezultată la stabilirea încasărilor şi plăţilor. Registru de casă = registru în care se trec sumele încasate şi cele plătite. ♢ Expr. A face casa = a întocmi bilanţul încasărilor şi al plăţilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse.

caşa - CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parţial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operaţiilor privind scoaterea definitivă din folosinţă şi din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser. CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ Loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ Expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A-i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală, liniştită. A nu avea (nici) casă, (nici) masă = a duce o viaţă neregulată, plină de griji, de frământări. ♦ (Reg.) Cameră, odaie. ♢ Casă de veci = mormânt. 2. Încăpere specială într-o clădire, având o anumită destinaţie. ♢ Casa ascensorului = spaţiul în care se deplasează cabina unui ascensor. Casa scării = spaţiul dintr-o clădire care adăposteşte o scară. 3. Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele, semnele etc. tipografice de acelaşi caracter. 4. Gospodărie. 5. Totalitatea celor care locuiesc împreună (formând o familie); familie. ♦ Dinastie; neam. 6. Căsnicie, menaj. ♢ Expr. A face (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi cu cineva (în bună înţelegere), a se împăca bine. A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva. 7. (Urmat de determinări) Nume dat unor instituţii, aşezăminte, întreprinderi, firme comerciale etc. ♢ Casă de economii = instituţie publică de credit care se ocupă cu strângerea disponibilităţilor băneşti temporare ale pop**aţiei, acordând pentru acestea mai ales dobândă. Casă de ajutor reciproc = asociaţie benevolă a unor angajaţi sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi şi de ajutoare membrilor ei din fondurile obţinute din depunerile lor lunare. Casă de filme = instituţie producătoare de filme cinematografice. Casă de cultură = instituţie culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative etc. Casă de naşteri = instituţie medico-sanitară, în care se acordă viitoarelor mame, la naştere, asistenţă calificată. Casă de vegetaţie = construcţie specială, cu acoperişul şi cu pereţii de sticlă, folosită pentru experienţe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetaţie. ♦ Specialitatea casei = produs specific al unei întreprinderi, al unei gospodine. 8. Boală a vinurilor, pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul şi care se caracterizează prin tulburare şi prin schimbarea culorii. – Lat. casa. CÁSĂ2, case, s.f. 1. Dulap sau lădiţă de fier în care sunt ţinuţi bani, hârtii de valoare etc. Casă de fier. Casă de bani. 2. Masă, pupitru sau birou într-un magazin, unde se achită costul cumpărăturilor. ♦ Ghişeu sau încăpere într-o întreprindere sau într-o instituţie, unde se fac încasările şi plăţile, unde se eliberează biletele de călătorie, de spectacol etc. ♦ Sumă de bani de care dispune la un moment dat casieria unei instituţii sau a unei întreprinderi. ♢ Plus (sau minus) de casă = diferenţă în plus (sau în minus) rezultată la stabilirea încasărilor şi plăţilor. Registru de casă = registru în care se trec sumele încasate şi cele plătite. ♢ Expr. A face casa = a întocmi bilanţul încasărilor şi al plăţilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse. CAŞÁ s.f. Stofă de lână cu tuşeul moale, vopsită în culori deschise. – Cf. germ. k a s c h i e r e n.

caşă - CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parţial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operaţiilor privind scoaterea definitivă din folosinţă şi din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser. CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ Loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ Expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A-i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală, liniştită. A nu avea (nici) casă, (nici) masă = a duce o viaţă neregulată, plină de griji, de frământări. ♦ (Reg.) Cameră, odaie. ♢ Casă de veci = mormânt. 2. Încăpere specială într-o clădire, având o anumită destinaţie. ♢ Casa ascensorului = spaţiul în care se deplasează cabina unui ascensor. Casa scării = spaţiul dintr-o clădire care adăposteşte o scară. 3. Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele, semnele etc. tipografice de acelaşi caracter. 4. Gospodărie. 5. Totalitatea celor care locuiesc împreună (formând o familie); familie. ♦ Dinastie; neam. 6. Căsnicie, menaj. ♢ Expr. A face (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi cu cineva (în bună înţelegere), a se împăca bine. A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva. 7. (Urmat de determinări) Nume dat unor instituţii, aşezăminte, întreprinderi, firme comerciale etc. ♢ Casă de economii = instituţie publică de credit care se ocupă cu strângerea disponibilităţilor băneşti temporare ale pop**aţiei, acordând pentru acestea mai ales dobândă. Casă de ajutor reciproc = asociaţie benevolă a unor angajaţi sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi şi de ajutoare membrilor ei din fondurile obţinute din depunerile lor lunare. Casă de filme = instituţie producătoare de filme cinematografice. Casă de cultură = instituţie culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative etc. Casă de naşteri = instituţie medico-sanitară, în care se acordă viitoarelor mame, la naştere, asistenţă calificată. Casă de vegetaţie = construcţie specială, cu acoperişul şi cu pereţii de sticlă, folosită pentru experienţe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetaţie. ♦ Specialitatea casei = produs specific al unei întreprinderi, al unei gospodine. 8. Boală a vinurilor, pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul şi care se caracterizează prin tulburare şi prin schimbarea culorii. – Lat. casa. CÁSĂ2, case, s.f. 1. Dulap sau lădiţă de fier în care sunt ţinuţi bani, hârtii de valoare etc. Casă de fier. Casă de bani. 2. Masă, pupitru sau birou într-un magazin, unde se achită costul cumpărăturilor. ♦ Ghişeu sau încăpere într-o întreprindere sau într-o instituţie, unde se fac încasările şi plăţile, unde se eliberează biletele de călătorie, de spectacol etc. ♦ Sumă de bani de care dispune la un moment dat casieria unei instituţii sau a unei întreprinderi. ♢ Plus (sau minus) de casă = diferenţă în plus (sau în minus) rezultată la stabilirea încasărilor şi plăţilor. Registru de casă = registru în care se trec sumele încasate şi cele plătite. ♢ Expr. A face casa = a întocmi bilanţul încasărilor şi al plăţilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse. CAŞÁ s.f. Stofă de lână cu tuşeul moale, vopsită în culori deschise. – Cf. germ. k a s c h i e r e n. CÁŞĂ s.f. Mâncare, asemănătoare cu pilaful, preparată din arpacaş sau din mei, cu multă grăsime. – Din rus. kaşa.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//