Cauta un cuvant


cauza - CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce, [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare.

cauză - CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce, [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare. CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni şi pentru a cărei apărare şi punere în valoare se duce o luptă susţinută. Cauza păcii. ♢ Expr. În cunoştinţă de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba. A face cauză comună (cu cineva) = a-şi uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, raţiune. 3. (Jur.) Proces, pricină. ♦ Expr. A avea câştig de cauză = a i se da cuiva dreptate (într-o dispută etc.; a câştiga, a învinge. A da (cuiva) câştig de cauză = (despre un organ de jurisdicţie) a se pronunţa în favoarea uneia dintre părţile aflate în proces. (A fi) în cauză = (a fi) interesat, implicat într-o chestiune. A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causa, fr. cause.

cauză - CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce, [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare. CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni şi pentru a cărei apărare şi punere în valoare se duce o luptă susţinută. Cauza păcii. ♢ Expr. În cunoştinţă de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba. A face cauză comună (cu cineva) = a-şi uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, raţiune. 3. (Jur.) Proces, pricină. ♦ Expr. A avea câştig de cauză = a i se da cuiva dreptate (într-o dispută etc.; a câştiga, a învinge. A da (cuiva) câştig de cauză = (despre un organ de jurisdicţie) a se pronunţa în favoarea uneia dintre părţile aflate în proces. (A fi) în cauză = (a fi) interesat, implicat într-o chestiune. A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causa, fr. cause. Cauză ≠ efect

cauză - CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce, [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare. CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni şi pentru a cărei apărare şi punere în valoare se duce o luptă susţinută. Cauza păcii. ♢ Expr. În cunoştinţă de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba. A face cauză comună (cu cineva) = a-şi uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, raţiune. 3. (Jur.) Proces, pricină. ♦ Expr. A avea câştig de cauză = a i se da cuiva dreptate (într-o dispută etc.; a câştiga, a învinge. A da (cuiva) câştig de cauză = (despre un organ de jurisdicţie) a se pronunţa în favoarea uneia dintre părţile aflate în proces. (A fi) în cauză = (a fi) interesat, implicat într-o chestiune. A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causa, fr. cause. Cauză ≠ efect CÁUZĂ s. 1. considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, raţiune, temei, (înv. şi pop.), cuvânt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămânţă. (~ care explică producerea unui fenomen.) 2. obârşie, origine, (fig.) izvor, mamă. (~ tuturor succeselor e ...) 3. obiectiv, scop, ţel, ţintă, (înv.) pricină. (Luptă pentru nobila ~ a independenţei.) 4. v. proces.

cauza - CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce, [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare. CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni şi pentru a cărei apărare şi punere în valoare se duce o luptă susţinută. Cauza păcii. ♢ Expr. În cunoştinţă de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba. A face cauză comună (cu cineva) = a-şi uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, raţiune. 3. (Jur.) Proces, pricină. ♦ Expr. A avea câştig de cauză = a i se da cuiva dreptate (într-o dispută etc.; a câştiga, a învinge. A da (cuiva) câştig de cauză = (despre un organ de jurisdicţie) a se pronunţa în favoarea uneia dintre părţile aflate în proces. (A fi) în cauză = (a fi) interesat, implicat într-o chestiune. A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causa, fr. cause. Cauză ≠ efect CÁUZĂ s. 1. considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, raţiune, temei, (înv. şi pop.), cuvânt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămânţă. (~ care explică producerea unui fenomen.) 2. obârşie, origine, (fig.) izvor, mamă. (~ tuturor succeselor e ...) 3. obiectiv, scop, ţel, ţintă, (înv.) pricină. (Luptă pentru nobila ~ a independenţei.) 4. v. proces. CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//