Cauta un cuvant


cerc - CERC, cercuri, s.n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţă limitată de această figură. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade şi 33 de minute la nord sau la sud de el. Cerc diurn = cerc descris de aştri în mişcarea lor aparentă, zilnică, în jurul Pământului. 2. Figură, desen, linie sau mişcare în formă de cerc (I 1). ♢ Loc. adv. În cerc = circular. ♦ Cerc vicios = greşeală de logică constând în faptul de a defini sau de a demonstra un lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decât cu ajutorul primului lucru. 3. Linie în formă de arc. 4. Fig. Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoştinţe, de atribuţii, de ocupaţii etc.) II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară. 1. Bandă subţire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea şi consolidarea acestora. 2. Bandă subţire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc. 3. Şină de fir fixată în jurul roţilor de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile şi pentru a servi ca piesă de uzură la rulare. 4. Obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un beţişor. 5. (Înv.) Diademă. III. Disc gradat, întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. IV. Grup de oameni legaţi între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie. ♦ Grup de oameni legaţi între ei prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop ştiinţific, artistic sau instructiv-educativ. ♢ Cercuri muncitoreşti = organizaţii politice muncitoreşti apărute la noi la sfârşitul secolului trecut. ♦ Lume; societate. – Lat. circus (cu sensuri neologice după fr. cercle).

cerc - CERC, cercuri, s.n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţă limitată de această figură. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade şi 33 de minute la nord sau la sud de el. Cerc diurn = cerc descris de aştri în mişcarea lor aparentă, zilnică, în jurul Pământului. 2. Figură, desen, linie sau mişcare în formă de cerc (I 1). ♢ Loc. adv. În cerc = circular. ♦ Cerc vicios = greşeală de logică constând în faptul de a defini sau de a demonstra un lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decât cu ajutorul primului lucru. 3. Linie în formă de arc. 4. Fig. Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoştinţe, de atribuţii, de ocupaţii etc.) II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară. 1. Bandă subţire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea şi consolidarea acestora. 2. Bandă subţire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc. 3. Şină de fir fixată în jurul roţilor de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile şi pentru a servi ca piesă de uzură la rulare. 4. Obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un beţişor. 5. (Înv.) Diademă. III. Disc gradat, întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. IV. Grup de oameni legaţi între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie. ♦ Grup de oameni legaţi între ei prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop ştiinţific, artistic sau instructiv-educativ. ♢ Cercuri muncitoreşti = organizaţii politice muncitoreşti apărute la noi la sfârşitul secolului trecut. ♦ Lume; societate. – Lat. circus (cu sensuri neologice după fr. cercle). CERC s. v. coroană, diademă, orbită.

cerc - CERC, cercuri, s.n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţă limitată de această figură. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade şi 33 de minute la nord sau la sud de el. Cerc diurn = cerc descris de aştri în mişcarea lor aparentă, zilnică, în jurul Pământului. 2. Figură, desen, linie sau mişcare în formă de cerc (I 1). ♢ Loc. adv. În cerc = circular. ♦ Cerc vicios = greşeală de logică constând în faptul de a defini sau de a demonstra un lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decât cu ajutorul primului lucru. 3. Linie în formă de arc. 4. Fig. Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoştinţe, de atribuţii, de ocupaţii etc.) II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară. 1. Bandă subţire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea şi consolidarea acestora. 2. Bandă subţire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc. 3. Şină de fir fixată în jurul roţilor de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile şi pentru a servi ca piesă de uzură la rulare. 4. Obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un beţişor. 5. (Înv.) Diademă. III. Disc gradat, întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. IV. Grup de oameni legaţi între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie. ♦ Grup de oameni legaţi între ei prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop ştiinţific, artistic sau instructiv-educativ. ♢ Cercuri muncitoreşti = organizaţii politice muncitoreşti apărute la noi la sfârşitul secolului trecut. ♦ Lume; societate. – Lat. circus (cu sensuri neologice după fr. cercle). CERC s. v. coroană, diademă, orbită. CERC s. 1. (MAT.) (înv. şi reg.) perghel, (înv.) ţărcălan. (Desenează un ~.) 2. (MAT.) circum-ferinţă, (înv. şi reg.) perghel, (înv.) periferie. (Află lungimea ~ului.) 3. v. disc. 4. şină, (reg.) şing, (Transilv., Ban. şi Mold.) raf. (~ la roata unei căruţe.) 5. (pop.) brăţară. (~ la un butoi.) 6. v. rotocol. 7. rotocol, (rar) armean. (~ format la suprafaţa unei ape.) 8. roată. (Faceţi ~ în jurul meu.) 9. (PICT.) cerc cromatic v. steaua culorilor. 10. v. mediu. 11. v. domeniu.

cerc - CERC, cercuri, s.n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţă limitată de această figură. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade şi 33 de minute la nord sau la sud de el. Cerc diurn = cerc descris de aştri în mişcarea lor aparentă, zilnică, în jurul Pământului. 2. Figură, desen, linie sau mişcare în formă de cerc (I 1). ♢ Loc. adv. În cerc = circular. ♦ Cerc vicios = greşeală de logică constând în faptul de a defini sau de a demonstra un lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decât cu ajutorul primului lucru. 3. Linie în formă de arc. 4. Fig. Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoştinţe, de atribuţii, de ocupaţii etc.) II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară. 1. Bandă subţire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea şi consolidarea acestora. 2. Bandă subţire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc. 3. Şină de fir fixată în jurul roţilor de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile şi pentru a servi ca piesă de uzură la rulare. 4. Obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un beţişor. 5. (Înv.) Diademă. III. Disc gradat, întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. IV. Grup de oameni legaţi între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie. ♦ Grup de oameni legaţi între ei prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop ştiinţific, artistic sau instructiv-educativ. ♢ Cercuri muncitoreşti = organizaţii politice muncitoreşti apărute la noi la sfârşitul secolului trecut. ♦ Lume; societate. – Lat. circus (cu sensuri neologice după fr. cercle). CERC s. v. coroană, diademă, orbită. CERC s. 1. (MAT.) (înv. şi reg.) perghel, (înv.) ţărcălan. (Desenează un ~.) 2. (MAT.) circum-ferinţă, (înv. şi reg.) perghel, (înv.) periferie. (Află lungimea ~ului.) 3. v. disc. 4. şină, (reg.) şing, (Transilv., Ban. şi Mold.) raf. (~ la roata unei căruţe.) 5. (pop.) brăţară. (~ la un butoi.) 6. v. rotocol. 7. rotocol, (rar) armean. (~ format la suprafaţa unei ape.) 8. roată. (Faceţi ~ în jurul meu.) 9. (PICT.) cerc cromatic v. steaua culorilor. 10. v. mediu. 11. v. domeniu. -CÉRC2 elem. cerco-.

cerc - CERC, cercuri, s.n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţă limitată de această figură. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade şi 33 de minute la nord sau la sud de el. Cerc diurn = cerc descris de aştri în mişcarea lor aparentă, zilnică, în jurul Pământului. 2. Figură, desen, linie sau mişcare în formă de cerc (I 1). ♢ Loc. adv. În cerc = circular. ♦ Cerc vicios = greşeală de logică constând în faptul de a defini sau de a demonstra un lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decât cu ajutorul primului lucru. 3. Linie în formă de arc. 4. Fig. Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoştinţe, de atribuţii, de ocupaţii etc.) II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară. 1. Bandă subţire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea şi consolidarea acestora. 2. Bandă subţire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc. 3. Şină de fir fixată în jurul roţilor de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile şi pentru a servi ca piesă de uzură la rulare. 4. Obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un beţişor. 5. (Înv.) Diademă. III. Disc gradat, întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. IV. Grup de oameni legaţi între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie. ♦ Grup de oameni legaţi între ei prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop ştiinţific, artistic sau instructiv-educativ. ♢ Cercuri muncitoreşti = organizaţii politice muncitoreşti apărute la noi la sfârşitul secolului trecut. ♦ Lume; societate. – Lat. circus (cu sensuri neologice după fr. cercle). CERC s. v. coroană, diademă, orbită. CERC s. 1. (MAT.) (înv. şi reg.) perghel, (înv.) ţărcălan. (Desenează un ~.) 2. (MAT.) circum-ferinţă, (înv. şi reg.) perghel, (înv.) periferie. (Află lungimea ~ului.) 3. v. disc. 4. şină, (reg.) şing, (Transilv., Ban. şi Mold.) raf. (~ la roata unei căruţe.) 5. (pop.) brăţară. (~ la un butoi.) 6. v. rotocol. 7. rotocol, (rar) armean. (~ format la suprafaţa unei ape.) 8. roată. (Faceţi ~ în jurul meu.) 9. (PICT.) cerc cromatic v. steaua culorilor. 10. v. mediu. 11. v. domeniu. -CÉRC2 elem. cerco-. CÉRC1 s. n. 1. curbă plană închisă la distanţă egală faţă de centru. 2. figură, linie, mişcare în formă de cerc (1). 3. grup de persoane legate între ele prin idei, convingeri, preocupări sau interese comune. 4. limită, întindere. (< lat. circus, după fr. cercle)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//