Cauta un cuvant


//
chip - CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. S.n. 1. Faţă, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feţei; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfăţişarea sau aspectul unei fiinţe. Avea chip omenesc. ♢ Loc. adv. În chip de... = cu înfăţişare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; fiinţă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfăţişare a unei fiinţe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ♢ Chip cioplit = idol. II. S.n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ♢ Loc. adj. Fel şi chip de... = tot felul de... ♢ Loc. adv. (În sau cu) fel şi chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalităţile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ♢ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) nici un chip = nicidecum. ♢ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (nici un) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (şi cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluţie. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluţie) 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenţia să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparenţa că... III. Adv. (La pl. art.; pop.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép.

chip - CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. S.n. 1. Faţă, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feţei; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfăţişarea sau aspectul unei fiinţe. Avea chip omenesc. ♢ Loc. adv. În chip de... = cu înfăţişare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; fiinţă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfăţişare a unei fiinţe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ♢ Chip cioplit = idol. II. S.n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ♢ Loc. adj. Fel şi chip de... = tot felul de... ♢ Loc. adv. (În sau cu) fel şi chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalităţile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ♢ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) nici un chip = nicidecum. ♢ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (nici un) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (şi cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluţie. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluţie) 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenţia să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparenţa că... III. Adv. (La pl. art.; pop.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép. CHIP s. v. cuvânt, divinitate, dumnezeu, exemplu, idol, ilustraţie, model, motiv, pictură, pildă, pânză, plan, poză, pretext, reprezentare, schemă, schiţă, simbol, tablou, zeitate, zeu.

chip - CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. S.n. 1. Faţă, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feţei; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfăţişarea sau aspectul unei fiinţe. Avea chip omenesc. ♢ Loc. adv. În chip de... = cu înfăţişare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; fiinţă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfăţişare a unei fiinţe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ♢ Chip cioplit = idol. II. S.n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ♢ Loc. adj. Fel şi chip de... = tot felul de... ♢ Loc. adv. (În sau cu) fel şi chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalităţile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ♢ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) nici un chip = nicidecum. ♢ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (nici un) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (şi cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluţie. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluţie) 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenţia să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparenţa că... III. Adv. (La pl. art.; pop.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép. CHIP s. v. cuvânt, divinitate, dumnezeu, exemplu, idol, ilustraţie, model, motiv, pictură, pildă, pânză, plan, poză, pretext, reprezentare, schemă, schiţă, simbol, tablou, zeitate, zeu. CHIP s., adv. 1. s. v. faţă. 2. s. v. fizionomie. 3. s. v. portret. 4. s. v. efigie. 5. s. v. vedere. 6. s. imagine, (rar) închipuire. (~ul lui îmi revine mereu în minte.) 7. s. v. spectru. 8. s. v. persoană. 9. s. v. aspect. 10. s. fason, fel, model, (înv. şi reg.) modă. (Făcut după ~ul...) 11. s. v. sens. 12. s. v. specie. 13. s. v. mod,. 14. adv. (la pl. art.) cică, (prin Transilv.) maramchipu. (~urile, s-ar fi dus până la el.)

chip - CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. S.n. 1. Faţă, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feţei; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfăţişarea sau aspectul unei fiinţe. Avea chip omenesc. ♢ Loc. adv. În chip de... = cu înfăţişare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; fiinţă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfăţişare a unei fiinţe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ♢ Chip cioplit = idol. II. S.n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ♢ Loc. adj. Fel şi chip de... = tot felul de... ♢ Loc. adv. (În sau cu) fel şi chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalităţile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ♢ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) nici un chip = nicidecum. ♢ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (nici un) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (şi cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluţie. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluţie) 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenţia să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparenţa că... III. Adv. (La pl. art.; pop.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép. CHIP s. v. cuvânt, divinitate, dumnezeu, exemplu, idol, ilustraţie, model, motiv, pictură, pildă, pânză, plan, poză, pretext, reprezentare, schemă, schiţă, simbol, tablou, zeitate, zeu. CHIP s., adv. 1. s. v. faţă. 2. s. v. fizionomie. 3. s. v. portret. 4. s. v. efigie. 5. s. v. vedere. 6. s. imagine, (rar) închipuire. (~ul lui îmi revine mereu în minte.) 7. s. v. spectru. 8. s. v. persoană. 9. s. v. aspect. 10. s. fason, fel, model, (înv. şi reg.) modă. (Făcut după ~ul...) 11. s. v. sens. 12. s. v. specie. 13. s. v. mod,. 14. adv. (la pl. art.) cică, (prin Transilv.) maramchipu. (~urile, s-ar fi dus până la el.) CHIP CIP/ s. n. pastilă cu circuit integrat în procesul de miniaturizare a ordinatoarelor. (< engl. chip)

chip - CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. S.n. 1. Faţă, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feţei; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfăţişarea sau aspectul unei fiinţe. Avea chip omenesc. ♢ Loc. adv. În chip de... = cu înfăţişare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; fiinţă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfăţişare a unei fiinţe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ♢ Chip cioplit = idol. II. S.n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ♢ Loc. adj. Fel şi chip de... = tot felul de... ♢ Loc. adv. (În sau cu) fel şi chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalităţile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ♢ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) nici un chip = nicidecum. ♢ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (nici un) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (şi cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluţie. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluţie) 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenţia să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparenţa că... III. Adv. (La pl. art.; pop.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép. CHIP s. v. cuvânt, divinitate, dumnezeu, exemplu, idol, ilustraţie, model, motiv, pictură, pildă, pânză, plan, poză, pretext, reprezentare, schemă, schiţă, simbol, tablou, zeitate, zeu. CHIP s., adv. 1. s. v. faţă. 2. s. v. fizionomie. 3. s. v. portret. 4. s. v. efigie. 5. s. v. vedere. 6. s. imagine, (rar) închipuire. (~ul lui îmi revine mereu în minte.) 7. s. v. spectru. 8. s. v. persoană. 9. s. v. aspect. 10. s. fason, fel, model, (înv. şi reg.) modă. (Făcut după ~ul...) 11. s. v. sens. 12. s. v. specie. 13. s. v. mod,. 14. adv. (la pl. art.) cică, (prin Transilv.) maramchipu. (~urile, s-ar fi dus până la el.) CHIP CIP/ s. n. pastilă cu circuit integrat în procesul de miniaturizare a ordinatoarelor. (< engl. chip) chip s. n., pl. chípuri

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//