Cauta un cuvant


combinare - COMBINÁRE, combinări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinaţie. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanţe, cu însuşiri diferite de cele ale substanţelor de la care s-a pornit. – V. combina.

combinare - COMBINÁRE, combinări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinaţie. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanţe, cu însuşiri diferite de cele ale substanţelor de la care s-a pornit. – V. combina. COMBINÁRE s. 1. v. îmbinare. 2. v. asortare. 3. v. amestecare.

combinare - COMBINÁRE, combinări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinaţie. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanţe, cu însuşiri diferite de cele ale substanţelor de la care s-a pornit. – V. combina. COMBINÁRE s. 1. v. îmbinare. 2. v. asortare. 3. v. amestecare. combináre s. f., g.-d. art. combinării; pl. combinări

combinare - COMBINÁRE, combinări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinaţie. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanţe, cu însuşiri diferite de cele ale substanţelor de la care s-a pornit. – V. combina. COMBINÁRE s. 1. v. îmbinare. 2. v. asortare. 3. v. amestecare. combináre s. f., g.-d. art. combinării; pl. combinări COMBINÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) combina. 2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. (

combinare - COMBINÁRE, combinări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinaţie. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanţe, cu însuşiri diferite de cele ale substanţelor de la care s-a pornit. – V. combina. COMBINÁRE s. 1. v. îmbinare. 2. v. asortare. 3. v. amestecare. combináre s. f., g.-d. art. combinării; pl. combinări COMBINÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) combina. 2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. ( COMBINÁRE s.f. Acţiunea de a (se) combina; îmbinare. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. [< combina].

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//