Cauta un cuvant

// //
//
comparativ - COMPARATÍV, -Ă, comparativi, -e, adj. Care este bazat pe comparaţie, pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene; care stabileşte sau serveşte pentru comparaţie. ♢ Grad comparativ (şi substantivat, n.) = unul dintre gradele de comparaţie ale adjectivelor şi ale adverbelor, care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acţiuni) cu aceeaşi însuşire sau caracteristică ori a aceluiaşi obiect (sau a aceleiaşi acţiuni) în momente diferite. Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nefixate în scris, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu, din două sau mai multe limbi existente. – Din fr. comparatif, lat. comparativus.

comparativ - COMPARATÍV, -Ă, comparativi, -e, adj. Care este bazat pe comparaţie, pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene; care stabileşte sau serveşte pentru comparaţie. ♢ Grad comparativ (şi substantivat, n.) = unul dintre gradele de comparaţie ale adjectivelor şi ale adverbelor, care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acţiuni) cu aceeaşi însuşire sau caracteristică ori a aceluiaşi obiect (sau a aceleiaşi acţiuni) în momente diferite. Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nefixate în scris, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu, din două sau mai multe limbi existente. – Din fr. comparatif, lat. comparativus. COMPARATÍV, -Ă adj. 1. bazat pe comparaţie; pentru o comparaţie. o metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparaţie, structura gramaticală a limbilor înrudite. 2. (gram.) grad ~ (şi s. n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte. (< fr. comparatif, lat. comparativus)

comparativ - COMPARATÍV, -Ă, comparativi, -e, adj. Care este bazat pe comparaţie, pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene; care stabileşte sau serveşte pentru comparaţie. ♢ Grad comparativ (şi substantivat, n.) = unul dintre gradele de comparaţie ale adjectivelor şi ale adverbelor, care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acţiuni) cu aceeaşi însuşire sau caracteristică ori a aceluiaşi obiect (sau a aceleiaşi acţiuni) în momente diferite. Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nefixate în scris, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu, din două sau mai multe limbi existente. – Din fr. comparatif, lat. comparativus. COMPARATÍV, -Ă adj. 1. bazat pe comparaţie; pentru o comparaţie. o metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparaţie, structura gramaticală a limbilor înrudite. 2. (gram.) grad ~ (şi s. n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte. (< fr. comparatif, lat. comparativus) comparatív adj. m., pl. comparatívi; f. sg. comparatívă, pl. comparatíve

comparativ - COMPARATÍV, -Ă, comparativi, -e, adj. Care este bazat pe comparaţie, pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene; care stabileşte sau serveşte pentru comparaţie. ♢ Grad comparativ (şi substantivat, n.) = unul dintre gradele de comparaţie ale adjectivelor şi ale adverbelor, care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acţiuni) cu aceeaşi însuşire sau caracteristică ori a aceluiaşi obiect (sau a aceleiaşi acţiuni) în momente diferite. Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nefixate în scris, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu, din două sau mai multe limbi existente. – Din fr. comparatif, lat. comparativus. COMPARATÍV, -Ă adj. 1. bazat pe comparaţie; pentru o comparaţie. o metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparaţie, structura gramaticală a limbilor înrudite. 2. (gram.) grad ~ (şi s. n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte. (< fr. comparatif, lat. comparativus) comparatív adj. m., pl. comparatívi; f. sg. comparatívă, pl. comparatíve comparatív (gram.) s. n., pl. comparatíve

comparativ - COMPARATÍV, -Ă, comparativi, -e, adj. Care este bazat pe comparaţie, pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene; care stabileşte sau serveşte pentru comparaţie. ♢ Grad comparativ (şi substantivat, n.) = unul dintre gradele de comparaţie ale adjectivelor şi ale adverbelor, care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acţiuni) cu aceeaşi însuşire sau caracteristică ori a aceluiaşi obiect (sau a aceleiaşi acţiuni) în momente diferite. Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nefixate în scris, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu, din două sau mai multe limbi existente. – Din fr. comparatif, lat. comparativus. COMPARATÍV, -Ă adj. 1. bazat pe comparaţie; pentru o comparaţie. o metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparaţie, structura gramaticală a limbilor înrudite. 2. (gram.) grad ~ (şi s. n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte. (< fr. comparatif, lat. comparativus) comparatív adj. m., pl. comparatívi; f. sg. comparatívă, pl. comparatíve comparatív (gram.) s. n., pl. comparatíve COMPARATÍV1 adv. Prin comparaţie. /comparativus

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici
directoare web, Blog, harta romaniei, credite nevoi personale, vremea, Domenii .RO, Gazduire web DEX Online Ro