Cauta un cuvant


complet - COMPLÉT1, completuri, s.n. (Franţuzism ieşit din uz) Bal pop**ar; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie pop**ară, cu complet2).

complet - COMPLÉT1, completuri, s.n. (Franţuzism ieşit din uz) Bal pop**ar; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie pop**ară, cu complet2). COMPLÉT2, -Ă, (1) compleţi, -te, adj., (2, 3) completuri, s.n., (4) adv. 1. Adj. Care conţine tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipseşte nici una dintre părţile constitutive; întreg, desăvârşit, deplin, împlinit. ♢ Opere complete = ediţie cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S.n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători şi asesori care iau parte la soluţionarea unui litigiu. 3. S.n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. În întregime, cu desăvârşire. [Var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus.

complet - COMPLÉT1, completuri, s.n. (Franţuzism ieşit din uz) Bal pop**ar; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie pop**ară, cu complet2). COMPLÉT2, -Ă, (1) compleţi, -te, adj., (2, 3) completuri, s.n., (4) adv. 1. Adj. Care conţine tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipseşte nici una dintre părţile constitutive; întreg, desăvârşit, deplin, împlinit. ♢ Opere complete = ediţie cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S.n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători şi asesori care iau parte la soluţionarea unui litigiu. 3. S.n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. În întregime, cu desăvârşire. [Var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus. Complet ≠ incomplet, necomplet

complet - COMPLÉT1, completuri, s.n. (Franţuzism ieşit din uz) Bal pop**ar; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie pop**ară, cu complet2). COMPLÉT2, -Ă, (1) compleţi, -te, adj., (2, 3) completuri, s.n., (4) adv. 1. Adj. Care conţine tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipseşte nici una dintre părţile constitutive; întreg, desăvârşit, deplin, împlinit. ♢ Opere complete = ediţie cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S.n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători şi asesori care iau parte la soluţionarea unui litigiu. 3. S.n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. În întregime, cu desăvârşire. [Var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus. Complet ≠ incomplet, necomplet COMPLÉT adj., adv. 1. adj. plin. (Vagonul e ~.) 2. adj. întreg. (O cantitate ~.) 3. adj. integral, întreg. (Textul ~ al nuvelei.) 4. adj. v. exhaustiv. 5. adj. v. total. 6. adj. v. împlinit. 7. adv. v. integral. 8. adj. v. absolut. 9. v. nemărginit. 10. adj. v. deplin.

complet - COMPLÉT1, completuri, s.n. (Franţuzism ieşit din uz) Bal pop**ar; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie pop**ară, cu complet2). COMPLÉT2, -Ă, (1) compleţi, -te, adj., (2, 3) completuri, s.n., (4) adv. 1. Adj. Care conţine tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipseşte nici una dintre părţile constitutive; întreg, desăvârşit, deplin, împlinit. ♢ Opere complete = ediţie cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S.n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători şi asesori care iau parte la soluţionarea unui litigiu. 3. S.n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. În întregime, cu desăvârşire. [Var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus. Complet ≠ incomplet, necomplet COMPLÉT adj., adv. 1. adj. plin. (Vagonul e ~.) 2. adj. întreg. (O cantitate ~.) 3. adj. integral, întreg. (Textul ~ al nuvelei.) 4. adj. v. exhaustiv. 5. adj. v. total. 6. adj. v. împlinit. 7. adv. v. integral. 8. adj. v. absolut. 9. v. nemărginit. 10. adj. v. deplin. COMPLÉT, -Ă I. adj. întreg, desăvârşit, deplin. o opere ĕ = ediţie care cuprinde toate operele unui scriitor. ♢ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adv. în întregime, cu desăvârşire. III. s. n. 1. ~ de judecată = colectiv din judecători şi asesori care pot judeca şi pronunţa legal o sentinţă. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb şi accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcţionarea unui sistem. 3. compleu. (< fr. complet, lat. completus)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//