Cauta un cuvant


//
compunere - COMPÚNERE, compuneri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) compune şi rezultatul ei; alcătuire, îmbinare. 2. (Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziţie. 3. (Concr.) Lucrare şcolară asupra unei teme. 4. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou. – V. compune.

compunere - COMPÚNERE, compuneri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) compune şi rezultatul ei; alcătuire, îmbinare. 2. (Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziţie. 3. (Concr.) Lucrare şcolară asupra unei teme. 4. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou. – V. compune. Compuneredescompunere

compunere - COMPÚNERE, compuneri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) compune şi rezultatul ei; alcătuire, îmbinare. 2. (Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziţie. 3. (Concr.) Lucrare şcolară asupra unei teme. 4. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou. – V. compune. Compuneredescompunere COMPÚNERE s. 1. v. creare. 2. (concr.) compoziţie. (Ce ~ aveţi pentru astăzi?) 3. v. redactare. 4. v. cu-les. 5. v. formaţie.

compunere - COMPÚNERE, compuneri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) compune şi rezultatul ei; alcătuire, îmbinare. 2. (Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziţie. 3. (Concr.) Lucrare şcolară asupra unei teme. 4. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou. – V. compune. Compuneredescompunere COMPÚNERE s. 1. v. creare. 2. (concr.) compoziţie. (Ce ~ aveţi pentru astăzi?) 3. v. redactare. 4. v. cu-les. 5. v. formaţie. compúnere s. f., g.-d. art. compúnerii; pl. compúneri

compunere - COMPÚNERE, compuneri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) compune şi rezultatul ei; alcătuire, îmbinare. 2. (Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziţie. 3. (Concr.) Lucrare şcolară asupra unei teme. 4. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou. – V. compune. Compuneredescompunere COMPÚNERE s. 1. v. creare. 2. (concr.) compoziţie. (Ce ~ aveţi pentru astăzi?) 3. v. redactare. 4. v. cu-les. 5. v. formaţie. compúnere s. f., g.-d. art. compúnerii; pl. compúneri COMPÚNER//E ~i f. 1) v. A COMPUNE. 2) lingv. Procedeu sintactico-morfologic de formare a unui cuvânt nou prin reunirea a două sau a mai multor cuvinte. 3) mat. Operaţie de determinare a rezultantei a doi sau mai mulţi vectori. 4) Lucrare pe o temă literară sau liberă scrisă de un elev cu scopul verificării cunoştinţelor lui. 5) înv. Rezultat al unui proces de creaţie artistică; compoziţie. [G.-D. compunerii] /v. a compune

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//