Cauta un cuvant


comunitate - COMUNITÁTE, (2) comunităţi, s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. c o m m u n i t a s, -a t i s, it. c o m u n i t à.

comunitate - COMUNITÁTE, (2) comunităţi, s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. c o m m u n i t a s, -a t i s, it. c o m u n i t à. COMUNITÁTE s. 1. v. colectivitate. 2. comunitate etnică v. etnie.

comunitate - COMUNITÁTE, (2) comunităţi, s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. c o m m u n i t a s, -a t i s, it. c o m u n i t à. COMUNITÁTE s. 1. v. colectivitate. 2. comunitate etnică v. etnie. comunitáte s. f., g.-d. art. comunităţii; pl. comunităţi

comunitate - COMUNITÁTE, (2) comunităţi, s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. c o m m u n i t a s, -a t i s, it. c o m u n i t à. COMUNITÁTE s. 1. v. colectivitate. 2. comunitate etnică v. etnie. comunitáte s. f., g.-d. art. comunităţii; pl. comunităţi COMUNIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter comun. ~ de limbă. ~ de interese. 2) Grup social ai cărui membri trăiesc împreună sau posedă bunuri materiale, au interese comune; colectivitate. 3) Totalitate de persoane care trăiesc în aceeaşi localitate. 4) Ansamblu de state, unite prin interese economice, politice şi culturale comune. /
comunitate - COMUNITÁTE, (2) comunităţi, s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. c o m m u n i t a s, -a t i s, it. c o m u n i t à. COMUNITÁTE s. 1. v. colectivitate. 2. comunitate etnică v. etnie. comunitáte s. f., g.-d. art. comunităţii; pl. comunităţi COMUNIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter comun. ~ de limbă. ~ de interese. 2) Grup social ai cărui membri trăiesc împreună sau posedă bunuri materiale, au interese comune; colectivitate. 3) Totalitate de persoane care trăiesc în aceeaşi localitate. 4) Ansamblu de state, unite prin interese economice, politice şi culturale comune. /Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Totalitatea celor care trăiesc în acelaşi loc şi au aceleaşi obiceiuri, aceleaşi norme de viaţă etc.; colectivitate. ♦ (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale care ocupă o zonă geografică oarecare, având relaţii reciproce. [< lat. communitas, cf. fr. communauté, it. comunità].

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//