Cauta un cuvant


//
concomitent - CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenţi, -te, adj. Care se petrece în acelaşi timp (cu altceva); simultan. – Din fr. concomitant.

concomitent - CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenţi, -te, adj. Care se petrece în acelaşi timp (cu altceva); simultan. – Din fr. concomitant. CONCOMITÉNT adj., adv. 1. adj. coexistent, paralel, simultan, sincron, sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. paralel, simultan, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem şi aprovizionarea.) 3. adv. v. odată. 4. adj. coexistent.

concomitent - CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenţi, -te, adj. Care se petrece în acelaşi timp (cu altceva); simultan. – Din fr. concomitant. CONCOMITÉNT adj., adv. 1. adj. coexistent, paralel, simultan, sincron, sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. paralel, simultan, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem şi aprovizionarea.) 3. adv. v. odată. 4. adj. coexistent. CONCOMITÉNT, -Ă adj., adv. în acelaşi timp (cu altceva); simultan. (< fr. concomitant, lat. concomitans)

concomitent - CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenţi, -te, adj. Care se petrece în acelaşi timp (cu altceva); simultan. – Din fr. concomitant. CONCOMITÉNT adj., adv. 1. adj. coexistent, paralel, simultan, sincron, sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. paralel, simultan, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem şi aprovizionarea.) 3. adv. v. odată. 4. adj. coexistent. CONCOMITÉNT, -Ă adj., adv. în acelaşi timp (cu altceva); simultan. (< fr. concomitant, lat. concomitans) concomitént adj. m., pl. concomiténţi; f. sg. concomiténtă, pl. concomiténte

concomitent - CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenţi, -te, adj. Care se petrece în acelaşi timp (cu altceva); simultan. – Din fr. concomitant. CONCOMITÉNT adj., adv. 1. adj. coexistent, paralel, simultan, sincron, sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. paralel, simultan, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem şi aprovizionarea.) 3. adv. v. odată. 4. adj. coexistent. CONCOMITÉNT, -Ă adj., adv. în acelaşi timp (cu altceva); simultan. (< fr. concomitant, lat. concomitans) concomitént adj. m., pl. concomiténţi; f. sg. concomiténtă, pl. concomiténte CONCOMITÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial Care se produce în acelaşi timp; care coincide în timp; simultan. /concomitante

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//