Cauta un cuvant


//
conducere - CONDÚCERE, conduceri, s.f. Acţiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (Concr.) Persoană sau colectiv care conduce. – V. conduce.

conducere - CONDÚCERE, conduceri, s.f. Acţiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (Concr.) Persoană sau colectiv care conduce. – V. conduce. CONDÚCERE s. 1. cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. v. guvernare. 3. v. putere. 4. v. administraţie. 5. v. comandă. 6. v. prezidare. 7. v. dirijare. 8. direcţie, şefie. (Deţine ~ unei instituţii.) 9. v. (concr.) staff. (Întreaga ~ a fost schimbată.) 10. v. îndrumare. 11. v. însoţire.

conducere - CONDÚCERE, conduceri, s.f. Acţiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (Concr.) Persoană sau colectiv care conduce. – V. conduce. CONDÚCERE s. 1. cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. v. guvernare. 3. v. putere. 4. v. administraţie. 5. v. comandă. 6. v. prezidare. 7. v. dirijare. 8. direcţie, şefie. (Deţine ~ unei instituţii.) 9. v. (concr.) staff. (Întreaga ~ a fost schimbată.) 10. v. îndrumare. 11. v. însoţire. CONDÚCERE s. f. 1. acţiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător. 2. organ de cârmuire politică sau administrativă. (< conduce)

conducere - CONDÚCERE, conduceri, s.f. Acţiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (Concr.) Persoană sau colectiv care conduce. – V. conduce. CONDÚCERE s. 1. cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. v. guvernare. 3. v. putere. 4. v. administraţie. 5. v. comandă. 6. v. prezidare. 7. v. dirijare. 8. direcţie, şefie. (Deţine ~ unei instituţii.) 9. v. (concr.) staff. (Întreaga ~ a fost schimbată.) 10. v. îndrumare. 11. v. însoţire. CONDÚCERE s. f. 1. acţiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător. 2. organ de cârmuire politică sau administrativă. (< conduce) condúcere s. f. → ducere

conducere - CONDÚCERE, conduceri, s.f. Acţiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (Concr.) Persoană sau colectiv care conduce. – V. conduce. CONDÚCERE s. 1. cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. v. guvernare. 3. v. putere. 4. v. administraţie. 5. v. comandă. 6. v. prezidare. 7. v. dirijare. 8. direcţie, şefie. (Deţine ~ unei instituţii.) 9. v. (concr.) staff. (Întreaga ~ a fost schimbată.) 10. v. îndrumare. 11. v. însoţire. CONDÚCERE s. f. 1. acţiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător. 2. organ de cârmuire politică sau administrativă. (< conduce) condúcere s. f. → ducere CONDÚCER//E ~i f. 1) v. A CONDUCE. 2) Persoană sau colectiv care conduce. ~ea institutului. ~ea adunării. [G.-D. conducerii] /v. a conduce

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//