Cauta un cuvant


continuitate - CONTINUITÁTE, continuităţi, s.f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis.

continuitate - CONTINUITÁTE, continuităţi, s.f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis. Continuitatediscontinuitate

continuitate - CONTINUITÁTE, continuităţi, s.f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis. Continuitatediscontinuitate CONTINUITÁTE s. (înv.) continuaţie. (~ unui fenomen.)

continuitate - CONTINUITÁTE, continuităţi, s.f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis. Continuitatediscontinuitate CONTINUITÁTE s. (înv.) continuaţie. (~ unui fenomen.) CONTINUITÁTE s. f. 1. faptul, însuşirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei funcţii care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare. 3. categorie filozofică, desemnând distribuţia şi succesiunea neîntreruptă în spaţiu şi timp a structurii şi dinamismului materiei. (< fr. continuité, lat. continuitas)

continuitate - CONTINUITÁTE, continuităţi, s.f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis. Continuitatediscontinuitate CONTINUITÁTE s. (înv.) continuaţie. (~ unui fenomen.) CONTINUITÁTE s. f. 1. faptul, însuşirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei funcţii care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare. 3. categorie filozofică, desemnând distribuţia şi succesiunea neîntreruptă în spaţiu şi timp a structurii şi dinamismului materiei. (< fr. continuité, lat. continuitas) continuitáte s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. continuităţii; pl. continuităţi

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//