Cauta un cuvant


//
contrar - CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s.n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu ... 3.S.n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noţiunii care desemnează laturi, însuşiri sau tendinţe ale obiectelor şi proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziţie constituind forţa motrice şi conţinutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (şi la sg.) fiecare din termenii unei contradicţii (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s.n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.

contrar - CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s.n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu ... 3.S.n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noţiunii care desemnează laturi, însuşiri sau tendinţe ale obiectelor şi proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziţie constituind forţa motrice şi conţinutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (şi la sg.) fiecare din termenii unei contradicţii (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s.n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius. CONTRÁR, -Ă I. adj. opus; potrivnic. o noţiuni ĕ = noţiuni (sau judecăţi) în raport de contrarietate. II. s. n. ceea ce este opus, potrivnic. III. adv. împotriva, în contra. (< fr. contraire, lat. contrarius)

contrar - CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s.n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu ... 3.S.n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noţiunii care desemnează laturi, însuşiri sau tendinţe ale obiectelor şi proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziţie constituind forţa motrice şi conţinutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (şi la sg.) fiecare din termenii unei contradicţii (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s.n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius. CONTRÁR, -Ă I. adj. opus; potrivnic. o noţiuni ĕ = noţiuni (sau judecăţi) în raport de contrarietate. II. s. n. ceea ce este opus, potrivnic. III. adv. împotriva, în contra. (< fr. contraire, lat. contrarius) CONTRÁR adj., prep. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. adj. invers, opus. (Sens ~ celui iniţial.) 3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziţii ~.) 4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 5. prep. contra, împotriva. (~ părerii curente.)

contrar - CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s.n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu ... 3.S.n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noţiunii care desemnează laturi, însuşiri sau tendinţe ale obiectelor şi proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziţie constituind forţa motrice şi conţinutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (şi la sg.) fiecare din termenii unei contradicţii (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s.n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius. CONTRÁR, -Ă I. adj. opus; potrivnic. o noţiuni ĕ = noţiuni (sau judecăţi) în raport de contrarietate. II. s. n. ceea ce este opus, potrivnic. III. adv. împotriva, în contra. (< fr. contraire, lat. contrarius) CONTRÁR adj., prep. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. adj. invers, opus. (Sens ~ celui iniţial.) 3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziţii ~.) 4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 5. prep. contra, împotriva. (~ părerii curente.) contrár adj. m., pl. contrári; f. sg. contráră, pl. contráre

contrar - CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s.n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu ... 3.S.n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noţiunii care desemnează laturi, însuşiri sau tendinţe ale obiectelor şi proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziţie constituind forţa motrice şi conţinutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (şi la sg.) fiecare din termenii unei contradicţii (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s.n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius. CONTRÁR, -Ă I. adj. opus; potrivnic. o noţiuni ĕ = noţiuni (sau judecăţi) în raport de contrarietate. II. s. n. ceea ce este opus, potrivnic. III. adv. împotriva, în contra. (< fr. contraire, lat. contrarius) CONTRÁR adj., prep. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. adj. invers, opus. (Sens ~ celui iniţial.) 3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziţii ~.) 4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 5. prep. contra, împotriva. (~ părerii curente.) contrár adj. m., pl. contrári; f. sg. contráră, pl. contráre contrár (ceea ce e opus) s. n.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//