Cauta un cuvant


//
credit - CRÉDIT, credite, s.n. 1. Relaţie (economică) bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil şi condiţionat de obicei de plata unei dobânzi); creanţa creditorului; obligaţia (bănească), datoria celui creditat; (concr.) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său. ♢ Scrisoare de credit = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit. ♢ Expr. A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat (cu plata temporar amânată). A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziţia cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele şi în condiţiile stabilite de mai înainte. A face (cuiva) un credit = a) a vinde (cuiva) marfă pe datorie; b) a acorda încredere cuiva, a aştepta cu încredere comportarea bună a cuiva. 2. Sector, sferă a circulaţiei care cuprinde relaţiile de credit (1). 3. Coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creşterile) de pasiv. 4. Fig. Consideraţie, încredere, stimă, autoritate, influenţă, trecere de care se bucură cineva. – Din fr. crédit.

credit - CRÉDIT, credite, s.n. 1. Relaţie (economică) bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil şi condiţionat de obicei de plata unei dobânzi); creanţa creditorului; obligaţia (bănească), datoria celui creditat; (concr.) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său. ♢ Scrisoare de credit = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit. ♢ Expr. A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat (cu plata temporar amânată). A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziţia cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele şi în condiţiile stabilite de mai înainte. A face (cuiva) un credit = a) a vinde (cuiva) marfă pe datorie; b) a acorda încredere cuiva, a aştepta cu încredere comportarea bună a cuiva. 2. Sector, sferă a circulaţiei care cuprinde relaţiile de credit (1). 3. Coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creşterile) de pasiv. 4. Fig. Consideraţie, încredere, stimă, autoritate, influenţă, trecere de care se bucură cineva. – Din fr. crédit. Creditdebit

credit - CRÉDIT, credite, s.n. 1. Relaţie (economică) bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil şi condiţionat de obicei de plata unei dobânzi); creanţa creditorului; obligaţia (bănească), datoria celui creditat; (concr.) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său. ♢ Scrisoare de credit = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit. ♢ Expr. A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat (cu plata temporar amânată). A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziţia cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele şi în condiţiile stabilite de mai înainte. A face (cuiva) un credit = a) a vinde (cuiva) marfă pe datorie; b) a acorda încredere cuiva, a aştepta cu încredere comportarea bună a cuiva. 2. Sector, sferă a circulaţiei care cuprinde relaţiile de credit (1). 3. Coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creşterile) de pasiv. 4. Fig. Consideraţie, încredere, stimă, autoritate, influenţă, trecere de care se bucură cineva. – Din fr. crédit. Creditdebit CRÉDIT s. n. 1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat. 2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva. (< fr. crédit, lat. creditum)

credit - CRÉDIT, credite, s.n. 1. Relaţie (economică) bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil şi condiţionat de obicei de plata unei dobânzi); creanţa creditorului; obligaţia (bănească), datoria celui creditat; (concr.) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său. ♢ Scrisoare de credit = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit. ♢ Expr. A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat (cu plata temporar amânată). A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziţia cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele şi în condiţiile stabilite de mai înainte. A face (cuiva) un credit = a) a vinde (cuiva) marfă pe datorie; b) a acorda încredere cuiva, a aştepta cu încredere comportarea bună a cuiva. 2. Sector, sferă a circulaţiei care cuprinde relaţiile de credit (1). 3. Coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creşterile) de pasiv. 4. Fig. Consideraţie, încredere, stimă, autoritate, influenţă, trecere de care se bucură cineva. – Din fr. crédit. Creditdebit CRÉDIT s. n. 1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat. 2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva. (< fr. crédit, lat. creditum) CRÉDIT s. 1. v. împrumut. 2. v. datorie.

credit - CRÉDIT, credite, s.n. 1. Relaţie (economică) bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil şi condiţionat de obicei de plata unei dobânzi); creanţa creditorului; obligaţia (bănească), datoria celui creditat; (concr.) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său. ♢ Scrisoare de credit = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit. ♢ Expr. A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat (cu plata temporar amânată). A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziţia cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele şi în condiţiile stabilite de mai înainte. A face (cuiva) un credit = a) a vinde (cuiva) marfă pe datorie; b) a acorda încredere cuiva, a aştepta cu încredere comportarea bună a cuiva. 2. Sector, sferă a circulaţiei care cuprinde relaţiile de credit (1). 3. Coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creşterile) de pasiv. 4. Fig. Consideraţie, încredere, stimă, autoritate, influenţă, trecere de care se bucură cineva. – Din fr. crédit. Creditdebit CRÉDIT s. n. 1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat. 2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva. (< fr. crédit, lat. creditum) CRÉDIT s. 1. v. împrumut. 2. v. datorie. CRÉDIT s. v. apreciere, ascendent, atenţie, autoritate, cinste, cinstire, consideraţie, influenţă, încredere, înrâurire, onoare, prestigiu, preţuire, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//