Cauta un cuvant


//
cult - CULT1, culte, s.n. 1. Omagiu care se aduce divinităţii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni şi prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admiraţie, de respect, de veneraţie, de adoraţie faţă de cineva sau de ceva. 3. Religie, confesiune. – Din fr. culte, lat. cultus.

cult - CULT1, culte, s.n. 1. Omagiu care se aduce divinităţii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni şi prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admiraţie, de respect, de veneraţie, de adoraţie faţă de cineva sau de ceva. 3. Religie, confesiune. – Din fr. culte, lat. cultus. CULT2, -Ă, culţi, -te, adj. 1. Care are un nivel înalt de cultură şi de cunoştinţe; instruit. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă omul cult (1); care are caracter savant, cărturăresc. 3. (În opoziţie cu pop**ar; despre muzică, poezie, literatură etc.) Creat de un autor instruit. – Din lat. cultus.

cult - CULT1, culte, s.n. 1. Omagiu care se aduce divinităţii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni şi prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admiraţie, de respect, de veneraţie, de adoraţie faţă de cineva sau de ceva. 3. Religie, confesiune. – Din fr. culte, lat. cultus. CULT2, -Ă, culţi, -te, adj. 1. Care are un nivel înalt de cultură şi de cunoştinţe; instruit. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă omul cult (1); care are caracter savant, cărturăresc. 3. (În opoziţie cu pop**ar; despre muzică, poezie, literatură etc.) Creat de un autor instruit. – Din lat. cultus. Cult ≠ incult, necult, înapoiat, necioplit, necultivat

cult - CULT1, culte, s.n. 1. Omagiu care se aduce divinităţii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni şi prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admiraţie, de respect, de veneraţie, de adoraţie faţă de cineva sau de ceva. 3. Religie, confesiune. – Din fr. culte, lat. cultus. CULT2, -Ă, culţi, -te, adj. 1. Care are un nivel înalt de cultură şi de cunoştinţe; instruit. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă omul cult (1); care are caracter savant, cărturăresc. 3. (În opoziţie cu pop**ar; despre muzică, poezie, literatură etc.) Creat de un autor instruit. – Din lat. cultus. Cult ≠ incult, necult, înapoiat, necioplit, necultivat CULT2, -Ă adj. 1. cu un nivel înalt de cunoştinţe, de cultură; învăţat, instruit. 2. (despre manifestări ale oamenilor) de care dă dovadă omul cult (1); livresc. 3. (despre muzică, literatură, poezie) creat de un autor instruit. (< lat. cultus)

cult - CULT1, culte, s.n. 1. Omagiu care se aduce divinităţii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni şi prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admiraţie, de respect, de veneraţie, de adoraţie faţă de cineva sau de ceva. 3. Religie, confesiune. – Din fr. culte, lat. cultus. CULT2, -Ă, culţi, -te, adj. 1. Care are un nivel înalt de cultură şi de cunoştinţe; instruit. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă omul cult (1); care are caracter savant, cărturăresc. 3. (În opoziţie cu pop**ar; despre muzică, poezie, literatură etc.) Creat de un autor instruit. – Din lat. cultus. Cult ≠ incult, necult, înapoiat, necioplit, necultivat CULT2, -Ă adj. 1. cu un nivel înalt de cunoştinţe, de cultură; învăţat, instruit. 2. (despre manifestări ale oamenilor) de care dă dovadă omul cult (1); livresc. 3. (despre muzică, literatură, poezie) creat de un autor instruit. (< lat. cultus) CULT1 s. n. 1. adorare mistică, religioasă a unor obiecte, forţe naturale, fiinţe reale sau fantastice ori a unor abstracţiuni personificate; act religios făcut în cinstea unei divinităţi. ♢ sentiment de veneraţie, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva. o ŭl personalităţii = atitudine de admiraţie sistematică faţă de un conducător politic. 2. totalitatea ritualurilor unei religii. 3. religie, confesiune (2). (< fr. culte, lat. cultus)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//