Cauta un cuvant


//
curge - CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. ♢ Expr. A curge gârlă = a veni din belşug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câştigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundenţă, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A atârna, a spânzura. Părul lung curgea în viţe până pe spate. ♢ Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrenţăroase. 7. (Despre grupuri de fiinţe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înşira cu uşurinţă. 2. (Despre timp, viaţă, zile etc.) A trece, a se desfăşura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariţia unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs. – Var.: (înv. şi reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge).

curge - CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. ♢ Expr. A curge gârlă = a veni din belşug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câştigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundenţă, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A atârna, a spânzura. Părul lung curgea în viţe până pe spate. ♢ Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrenţăroase. 7. (Despre grupuri de fiinţe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înşira cu uşurinţă. 2. (Despre timp, viaţă, zile etc.) A trece, a se desfăşura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariţia unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs. – Var.: (înv. şi reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge). CÚRGE vb. v. decurge, proveni, reieşi, rezulta, scurge, trece, urma.

curge - CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. ♢ Expr. A curge gârlă = a veni din belşug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câştigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundenţă, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A atârna, a spânzura. Părul lung curgea în viţe până pe spate. ♢ Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrenţăroase. 7. (Despre grupuri de fiinţe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înşira cu uşurinţă. 2. (Despre timp, viaţă, zile etc.) A trece, a se desfăşura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariţia unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs. – Var.: (înv. şi reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge). CÚRGE vb. v. decurge, proveni, reieşi, rezulta, scurge, trece, urma. CÚRGE vb. 1. (astăzi rar) a se scurge, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a cure, a râura, (înv.) a purcede. (Apa ~ lin la vale.) 2. a trece. (Apa ~, pietrele rămân.) 3. v. circula. 4. a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (Îi ~ lacrimi din ochi.) 5. v. supura. 6. v. atârna.

curge - CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. ♢ Expr. A curge gârlă = a veni din belşug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câştigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundenţă, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A atârna, a spânzura. Părul lung curgea în viţe până pe spate. ♢ Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrenţăroase. 7. (Despre grupuri de fiinţe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înşira cu uşurinţă. 2. (Despre timp, viaţă, zile etc.) A trece, a se desfăşura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariţia unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs. – Var.: (înv. şi reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge). CÚRGE vb. v. decurge, proveni, reieşi, rezulta, scurge, trece, urma. CÚRGE vb. 1. (astăzi rar) a se scurge, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a cure, a râura, (înv.) a purcede. (Apa ~ lin la vale.) 2. a trece. (Apa ~, pietrele rămân.) 3. v. circula. 4. a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (Îi ~ lacrimi din ochi.) 5. v. supura. 6. v. atârna. cúrge vb., ind. prez. 3 sg. cúrge; 3 pl. curg; part. curs

curge - CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. ♢ Expr. A curge gârlă = a veni din belşug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câştigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundenţă, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A atârna, a spânzura. Părul lung curgea în viţe până pe spate. ♢ Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrenţăroase. 7. (Despre grupuri de fiinţe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înşira cu uşurinţă. 2. (Despre timp, viaţă, zile etc.) A trece, a se desfăşura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariţia unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs. – Var.: (înv. şi reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge). CÚRGE vb. v. decurge, proveni, reieşi, rezulta, scurge, trece, urma. CÚRGE vb. 1. (astăzi rar) a se scurge, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a cure, a râura, (înv.) a purcede. (Apa ~ lin la vale.) 2. a trece. (Apa ~, pietrele rămân.) 3. v. circula. 4. a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (Îi ~ lacrimi din ochi.) 5. v. supura. 6. v. atârna. cúrge vb., ind. prez. 3 sg. cúrge; 3 pl. curg; part. curs A CÚRGE pers. 3 cúrge intranz. 1) (despre ape) A se mişca necontenit la vale. ♢ ~ gârlă a veni cu prisosinţă. 2) fig. (despre fiinţe sau vehicule) A se deplasa în lanţ; a veni într-un şuvoi permanent. 3) fig. (despre viaţă, unităţi de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ♢ Va curge încă multă apă pe râu (sau pe gârlă, pe Dunăre etc.) va trece încă multă vreme. 4) (despre ploaie) A cădea din belşug. 5) (despre învelitori, acoperişuri, poduri) A lăsa să pătrundă apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etc.) A ieşi prelingându-se. 7) (despre sânge) A se mişca continuu într-un anumit sens şi într-un anumit spaţiu. 8) (despre recipiente) A lăsa să iasă lichidul dinăuntru. 9) pop. (despre bube, răni) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, căzând câte puţin şi succesiv. Grâul curge din sac. ♢ A-i ~ peticele a fi îmbrăcat în haine zdrenţăroase. 11) A atârna liber în jos. Părul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etc.) A se înşira cu uşurinţă. /currere

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//