Cauta un cuvant


//
debitor - DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găseşte la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor.

debitor - DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găseşte la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor. Debitorcreditor

debitor - DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găseşte la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor. Debitorcreditor DEBITÓR, -OÁRE I. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat. ♢ (despre conturi) în care debitul2 (2) depăşeşte creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ♢ persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva. (< fr. débiteur, lat. debitor)

debitor - DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găseşte la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor. Debitorcreditor DEBITÓR, -OÁRE I. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat. ♢ (despre conturi) în care debitul2 (2) depăşeşte creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ♢ persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva. (< fr. débiteur, lat. debitor) DEBITÓR s., adj. 1. s., adj. v. datornic. 2. adj. v. datorat.

debitor - DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găseşte la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor. Debitorcreditor DEBITÓR, -OÁRE I. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat. ♢ (despre conturi) în care debitul2 (2) depăşeşte creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ♢ persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva. (< fr. débiteur, lat. debitor) DEBITÓR s., adj. 1. s., adj. v. datornic. 2. adj. v. datorat. debitór adj. m., s. m., pl. debitóri, f. sg. şi pl. debitoáre

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//