Cauta un cuvant


deosebire - DEOSEBÍRE, deosebiri, s.f. Acţiunea de a (se) deosebi şi rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferenţă. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferenţa că... Fără deosebire = fără excepţie. Spre deosebire de... = în opoziţie, în contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi.

deosebire - DEOSEBÍRE, deosebiri, s.f. Acţiunea de a (se) deosebi şi rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferenţă. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferenţa că... Fără deosebire = fără excepţie. Spre deosebire de... = în opoziţie, în contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi. Deosebire ≠ asemănare

deosebire - DEOSEBÍRE, deosebiri, s.f. Acţiunea de a (se) deosebi şi rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferenţă. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferenţa că... Fără deosebire = fără excepţie. Spre deosebire de... = în opoziţie, în contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi. Deosebire ≠ asemănare DEOSEBÍRE s. 1. diferenţă, diferenţiere, discrimi-nare, discriminaţie, distincţie, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~ ...) 2. diferenţă, (înv. şi pop.) osebire, (Ban., Transilv. şi Maram.) deschilinire, (înv.) osebitură. (Ce mare ~ este între ei!)

deosebire - DEOSEBÍRE, deosebiri, s.f. Acţiunea de a (se) deosebi şi rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferenţă. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferenţa că... Fără deosebire = fără excepţie. Spre deosebire de... = în opoziţie, în contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi. Deosebire ≠ asemănare DEOSEBÍRE s. 1. diferenţă, diferenţiere, discrimi-nare, discriminaţie, distincţie, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~ ...) 2. diferenţă, (înv. şi pop.) osebire, (Ban., Transilv. şi Maram.) deschilinire, (înv.) osebitură. (Ce mare ~ este între ei!) deosebíre s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deosebírii; pl. deosebíri

deosebire - DEOSEBÍRE, deosebiri, s.f. Acţiunea de a (se) deosebi şi rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferenţă. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferenţa că... Fără deosebire = fără excepţie. Spre deosebire de... = în opoziţie, în contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi. Deosebire ≠ asemănare DEOSEBÍRE s. 1. diferenţă, diferenţiere, discrimi-nare, discriminaţie, distincţie, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~ ...) 2. diferenţă, (înv. şi pop.) osebire, (Ban., Transilv. şi Maram.) deschilinire, (înv.) osebitură. (Ce mare ~ este între ei!) deosebíre s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deosebírii; pl. deosebíri DEOSEBÍR//E ~i f. 1) v. A DEOSEBI şi A SE DEOSEBI. 2) Lipsă de asemănare; diferenţă; distincţie. ♢ Cu ~ mai ales; în special. Spre ~ de... în opoziţie cu... /v. a (se) deosebi

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//