Cauta un cuvant


depinde - DEPÍNDE, depínd, vb. III. Intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat cu necesitate de..., a fi în funcţie de..., a atârna de... ♢ (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Când se termină lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituţii, ţinuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinséi, part. depíns] – Din fr. dépendre, lat. dependere.

depinde - DEPÍNDE, depínd, vb. III. Intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat cu necesitate de..., a fi în funcţie de..., a atârna de... ♢ (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Când se termină lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituţii, ţinuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinséi, part. depíns] – Din fr. dépendre, lat. dependere. DEPÍNDE vb. intr. 1. a fi în funcţie de... 2. a fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. (după fr. dépendre, lat. dependere)

depinde - DEPÍNDE, depínd, vb. III. Intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat cu necesitate de..., a fi în funcţie de..., a atârna de... ♢ (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Când se termină lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituţii, ţinuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinséi, part. depíns] – Din fr. dépendre, lat. dependere. DEPÍNDE vb. intr. 1. a fi în funcţie de... 2. a fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. (după fr. dépendre, lat. dependere) DEPÍNDE vb. 1. v. aparţine. 2. (fig.) a atârna, (înv.) a spânzura. (Totul ~ de el.)

depinde - DEPÍNDE, depínd, vb. III. Intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat cu necesitate de..., a fi în funcţie de..., a atârna de... ♢ (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Când se termină lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituţii, ţinuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinséi, part. depíns] – Din fr. dépendre, lat. dependere. DEPÍNDE vb. intr. 1. a fi în funcţie de... 2. a fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. (după fr. dépendre, lat. dependere) DEPÍNDE vb. 1. v. aparţine. 2. (fig.) a atârna, (înv.) a spânzura. (Totul ~ de el.) depínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. depínd, 1 pl. depíndem, perf. s. 1 sg. depinséi, 1 pl. depínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. depíndă; ger. depinzând; part. depíns

depinde - DEPÍNDE, depínd, vb. III. Intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat cu necesitate de..., a fi în funcţie de..., a atârna de... ♢ (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Când se termină lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituţii, ţinuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinséi, part. depíns] – Din fr. dépendre, lat. dependere. DEPÍNDE vb. intr. 1. a fi în funcţie de... 2. a fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. (după fr. dépendre, lat. dependere) DEPÍNDE vb. 1. v. aparţine. 2. (fig.) a atârna, (înv.) a spânzura. (Totul ~ de el.) depínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. depínd, 1 pl. depíndem, perf. s. 1 sg. depinséi, 1 pl. depínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. depíndă; ger. depinzând; part. depíns A DEPÍNDE depínd intranz. 1) A fi în dependenţă; a ţine. 2) A se afla în subordine; a fi subordonat. /dependere

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//