Cauta un cuvant


//
depresiune - DEPRESIÚNE, depresiuni, s.f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine şi care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufletească (patologică) de tristeţe (asociată cu nelinişte); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producţia se menţine la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute, în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare a pop**aţiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis.

depresiune - DEPRESIÚNE, depresiuni, s.f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine şi care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufletească (patologică) de tristeţe (asociată cu nelinişte); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producţia se menţine la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute, în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare a pop**aţiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis. Depresiune ≠ ridicătură

depresiune - DEPRESIÚNE, depresiuni, s.f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine şi care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufletească (patologică) de tristeţe (asociată cu nelinişte); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producţia se menţine la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute, în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare a pop**aţiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis. Depresiune ≠ ridicătură DEPRESIÚNE s. f. 1. întindere de teren înconjurată de înălţimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când staţia este amplasată la înălţime. 3. presiune mai mică decât cea de referinţă. o ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristeţe intensă; depresivitate, deprimare. 5. scădere a valorilor, a acţiunilor etc., cauzată de o criză. (< fr. dépression, lat. depressio)

depresiune - DEPRESIÚNE, depresiuni, s.f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine şi care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufletească (patologică) de tristeţe (asociată cu nelinişte); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producţia se menţine la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute, în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare a pop**aţiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis. Depresiune ≠ ridicătură DEPRESIÚNE s. f. 1. întindere de teren înconjurată de înălţimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când staţia este amplasată la înălţime. 3. presiune mai mică decât cea de referinţă. o ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristeţe intensă; depresivitate, deprimare. 5. scădere a valorilor, a acţiunilor etc., cauzată de o criză. (< fr. dépression, lat. depressio) DEPRESIÚNE s. 1. (GEOGR.) (pop.) lăsătură. (În munţi pot exista numeroase ~.) 2. (GEOGR.) depresiune oceanică = fosă abisală, groapă abisală. 3. demoralizare, deprimare, descurajare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizaţie, (fig.) demo-bilizare. (Stare de ~ a unui nevrotic.)

depresiune - DEPRESIÚNE, depresiuni, s.f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine şi care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufletească (patologică) de tristeţe (asociată cu nelinişte); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producţia se menţine la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute, în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare a pop**aţiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis. Depresiune ≠ ridicătură DEPRESIÚNE s. f. 1. întindere de teren înconjurată de înălţimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când staţia este amplasată la înălţime. 3. presiune mai mică decât cea de referinţă. o ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristeţe intensă; depresivitate, deprimare. 5. scădere a valorilor, a acţiunilor etc., cauzată de o criză. (< fr. dépression, lat. depressio) DEPRESIÚNE s. 1. (GEOGR.) (pop.) lăsătură. (În munţi pot exista numeroase ~.) 2. (GEOGR.) depresiune oceanică = fosă abisală, groapă abisală. 3. demoralizare, deprimare, descurajare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizaţie, (fig.) demo-bilizare. (Stare de ~ a unui nevrotic.) depresiúne s. f. (sil. -pre-si-u-) → presiune

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//