Cauta un cuvant


deschidere - DESCHÍDERE, deschideri, s.f. I. Acţiunea de a (se) deschide şi rezultatul ei. ♦ (La şah) Primele mişcări cu care începe o partidă. ♦ (Sport) Trecere a mingii de către un jucător unui coechipier, pentru a întreprinde o acţiune ofensivă. ♢ Expr. În deschidere = în primul meci dintr-un cuplaj sportiv. II. 1. Distanţa, depărtarea dintre fălcile (2) unei unelte de prindere, ale unei piese de apucat sau ale unui dispozitiv (1) de fixare pentru prelucrarea pieselor. ♦ Distanţa orizontală dintre marginile spaţiului unui gol. 2. Spaţiu liber într-un zid, într-un perete etc., pentru iluminare şi aerisire sau pentru circulaţie. ♦ Locul unde apare sau unde se formează o deschizătură, o gaură, o intrare. 3. Loc unde apar la suprafaţă rocile de adâncime în urma eroziunii (1) scoarţei pământului. ♢ Deschidere geologică = loc unde apar, la suprafaţa pământului, rocile sau mineralele; afloriment. 4. (Lingv.) Lărgimea canalului fonator în timpul articulării unui sunet. [Var.: (pop.) deşchídere s.f.] – V. deschide.

deşchidere - DESCHÍDERE, deschideri, s.f. I. Acţiunea de a (se) deschide şi rezultatul ei. ♦ (La şah) Primele mişcări cu care începe o partidă. ♦ (Sport) Trecere a mingii de către un jucător unui coechipier, pentru a întreprinde o acţiune ofensivă. ♢ Expr. În deschidere = în primul meci dintr-un cuplaj sportiv. II. 1. Distanţa, depărtarea dintre fălcile (2) unei unelte de prindere, ale unei piese de apucat sau ale unui dispozitiv (1) de fixare pentru prelucrarea pieselor. ♦ Distanţa orizontală dintre marginile spaţiului unui gol. 2. Spaţiu liber într-un zid, într-un perete etc., pentru iluminare şi aerisire sau pentru circulaţie. ♦ Locul unde apare sau unde se formează o deschizătură, o gaură, o intrare. 3. Loc unde apar la suprafaţă rocile de adâncime în urma eroziunii (1) scoarţei pământului. ♢ Deschidere geologică = loc unde apar, la suprafaţa pământului, rocile sau mineralele; afloriment. 4. (Lingv.) Lărgimea canalului fonator în timpul articulării unui sunet. [Var.: (pop.) deşchídere s.f.] – V. deschide. DEŞCHÍDERE s.f. v. deschidere.

deschidere - DESCHÍDERE, deschideri, s.f. I. Acţiunea de a (se) deschide şi rezultatul ei. ♦ (La şah) Primele mişcări cu care începe o partidă. ♦ (Sport) Trecere a mingii de către un jucător unui coechipier, pentru a întreprinde o acţiune ofensivă. ♢ Expr. În deschidere = în primul meci dintr-un cuplaj sportiv. II. 1. Distanţa, depărtarea dintre fălcile (2) unei unelte de prindere, ale unei piese de apucat sau ale unui dispozitiv (1) de fixare pentru prelucrarea pieselor. ♦ Distanţa orizontală dintre marginile spaţiului unui gol. 2. Spaţiu liber într-un zid, într-un perete etc., pentru iluminare şi aerisire sau pentru circulaţie. ♦ Locul unde apare sau unde se formează o deschizătură, o gaură, o intrare. 3. Loc unde apar la suprafaţă rocile de adâncime în urma eroziunii (1) scoarţei pământului. ♢ Deschidere geologică = loc unde apar, la suprafaţa pământului, rocile sau mineralele; afloriment. 4. (Lingv.) Lărgimea canalului fonator în timpul articulării unui sunet. [Var.: (pop.) deşchídere s.f.] – V. deschide. DEŞCHÍDERE s.f. v. deschidere. Deschidere ≠ închidere

deschidere - DESCHÍDERE, deschideri, s.f. I. Acţiunea de a (se) deschide şi rezultatul ei. ♦ (La şah) Primele mişcări cu care începe o partidă. ♦ (Sport) Trecere a mingii de către un jucător unui coechipier, pentru a întreprinde o acţiune ofensivă. ♢ Expr. În deschidere = în primul meci dintr-un cuplaj sportiv. II. 1. Distanţa, depărtarea dintre fălcile (2) unei unelte de prindere, ale unei piese de apucat sau ale unui dispozitiv (1) de fixare pentru prelucrarea pieselor. ♦ Distanţa orizontală dintre marginile spaţiului unui gol. 2. Spaţiu liber într-un zid, într-un perete etc., pentru iluminare şi aerisire sau pentru circulaţie. ♦ Locul unde apare sau unde se formează o deschizătură, o gaură, o intrare. 3. Loc unde apar la suprafaţă rocile de adâncime în urma eroziunii (1) scoarţei pământului. ♢ Deschidere geologică = loc unde apar, la suprafaţa pământului, rocile sau mineralele; afloriment. 4. (Lingv.) Lărgimea canalului fonator în timpul articulării unui sunet. [Var.: (pop.) deşchídere s.f.] – V. deschide. DEŞCHÍDERE s.f. v. deschidere. Deschidere ≠ închidere DESCHÍDERE s. v. receptivitate.

deschidere - DESCHÍDERE, deschideri, s.f. I. Acţiunea de a (se) deschide şi rezultatul ei. ♦ (La şah) Primele mişcări cu care începe o partidă. ♦ (Sport) Trecere a mingii de către un jucător unui coechipier, pentru a întreprinde o acţiune ofensivă. ♢ Expr. În deschidere = în primul meci dintr-un cuplaj sportiv. II. 1. Distanţa, depărtarea dintre fălcile (2) unei unelte de prindere, ale unei piese de apucat sau ale unui dispozitiv (1) de fixare pentru prelucrarea pieselor. ♦ Distanţa orizontală dintre marginile spaţiului unui gol. 2. Spaţiu liber într-un zid, într-un perete etc., pentru iluminare şi aerisire sau pentru circulaţie. ♦ Locul unde apare sau unde se formează o deschizătură, o gaură, o intrare. 3. Loc unde apar la suprafaţă rocile de adâncime în urma eroziunii (1) scoarţei pământului. ♢ Deschidere geologică = loc unde apar, la suprafaţa pământului, rocile sau mineralele; afloriment. 4. (Lingv.) Lărgimea canalului fonator în timpul articulării unui sunet. [Var.: (pop.) deşchídere s.f.] – V. deschide. DEŞCHÍDERE s.f. v. deschidere. Deschidere ≠ închidere DESCHÍDERE s. v. receptivitate. DESCHÍDERE s. 1. v. desfacere. 2. v. descuiere. 3. căs-care, căscat. (~ gurii.) 4. v. destupare. 5. v. spar-gere. 6. crăpare, desfacere, despicare, plesnire. (~ bobocilor de floare.) 7. v. deschizătură. 8. deschidere geologică v. afloriment. 9. v. inaugu-rare. 10. v. începere.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//