Cauta un cuvant


//
descompune - DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.Tranz. A desface în părţile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii şi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-şi schimba prin deformare caracterul, înfăţişarea morală sau fizică; (despre faţă, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des1- + compus (după fr. décomposer).

descompune - DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.Tranz. A desface în părţile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii şi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-şi schimba prin deformare caracterul, înfăţişarea morală sau fizică; (despre faţă, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des1- + compus (după fr. décomposer). A descompune ≠ a compune

descompune - DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.Tranz. A desface în părţile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii şi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-şi schimba prin deformare caracterul, înfăţişarea morală sau fizică; (despre faţă, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des1- + compus (după fr. décomposer). A descompune ≠ a compune DESCOMPÚNE vb. I. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra. II. refl. 1. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera. ♢ (fig.) a se destrăma. 2. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa. (după fr. décomposer)

descompune - DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.Tranz. A desface în părţile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii şi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-şi schimba prin deformare caracterul, înfăţişarea morală sau fizică; (despre faţă, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des1- + compus (după fr. décomposer). A descompune ≠ a compune DESCOMPÚNE vb. I. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra. II. refl. 1. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera. ♢ (fig.) a se destrăma. 2. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa. (după fr. décomposer) DESCOMPÚNE vb. v. dezmembra.

descompune - DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.Tranz. A desface în părţile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii şi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-şi schimba prin deformare caracterul, înfăţişarea morală sau fizică; (despre faţă, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des1- + compus (după fr. décomposer). A descompune ≠ a compune DESCOMPÚNE vb. I. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra. II. refl. 1. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera. ♢ (fig.) a se destrăma. 2. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa. (după fr. décomposer) DESCOMPÚNE vb. v. dezmembra. DESCOMPÚNE vb. 1. a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 2. v. putrezi. 3. v. altera. 4. v. râncezi.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//