Cauta un cuvant


//
desprinde - DESPRÍNDE, desprínd, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi şi a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, aşezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, şireturile etc. care îl susţin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracţiune; a dejuga, a deshăma. II. Refl. 1. A se desface şi a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detaşa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se desluşi. ♦ (Despre oameni) A ieşi dintr-un grup sau dintr-o mulţime, a se detaşa. ♦ (Rar) A se despărţi, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reieşi. ♦ A se distinge, a se înţelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des1- + prinde.

desprinde - DESPRÍNDE, desprínd, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi şi a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, aşezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, şireturile etc. care îl susţin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracţiune; a dejuga, a deshăma. II. Refl. 1. A se desface şi a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detaşa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se desluşi. ♦ (Despre oameni) A ieşi dintr-un grup sau dintr-o mulţime, a se detaşa. ♦ (Rar) A se despărţi, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reieşi. ♦ A se distinge, a se înţelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des1- + prinde. A (se) desprinde ≠ a (se) prinde

desprinde - DESPRÍNDE, desprínd, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi şi a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, aşezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, şireturile etc. care îl susţin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracţiune; a dejuga, a deshăma. II. Refl. 1. A se desface şi a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detaşa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se desluşi. ♦ (Despre oameni) A ieşi dintr-un grup sau dintr-o mulţime, a se detaşa. ♦ (Rar) A se despărţi, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reieşi. ♦ A se distinge, a se înţelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des1- + prinde. A (se) desprinde ≠ a (se) prinde A desprinde ≠ a prinde

desprinde - DESPRÍNDE, desprínd, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi şi a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, aşezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, şireturile etc. care îl susţin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracţiune; a dejuga, a deshăma. II. Refl. 1. A se desface şi a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detaşa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se desluşi. ♦ (Despre oameni) A ieşi dintr-un grup sau dintr-o mulţime, a se detaşa. ♦ (Rar) A se despărţi, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reieşi. ♦ A se distinge, a se înţelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des1- + prinde. A (se) desprinde ≠ a (se) prinde A desprinde ≠ a prinde DESPRÍNDE vb. v. însemna, reieşi, rezulta, urma.

desprinde - DESPRÍNDE, desprínd, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi şi a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, aşezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, şireturile etc. care îl susţin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracţiune; a dejuga, a deshăma. II. Refl. 1. A se desface şi a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detaşa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se desluşi. ♦ (Despre oameni) A ieşi dintr-un grup sau dintr-o mulţime, a se detaşa. ♦ (Rar) A se despărţi, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reieşi. ♦ A se distinge, a se înţelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des1- + prinde. A (se) desprinde ≠ a (se) prinde A desprinde ≠ a prinde DESPRÍNDE vb. v. însemna, reieşi, rezulta, urma. DESPRÍNDE vb. 1. v. despărţi. 2. a (se) desface. (Se prind de mâini şi se ~.) 3. v. dezlipi. 4. v. scoate. 5. a se elibera, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din strânsoare.) 6. v. disloca. 7. (TEHN.) a (se) decroşa. (A ~ o maşină electrică.)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//