dinainte - DINAÍNTE, adv. 1. În faţă, înainte. ♢ Pe dinainte = prin faţă. ♢ Loc. adj. De dinainte = din faţă. ♢ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţa cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat, în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal. 2. De mai înainte, de mai de mult. ♢ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne făcea plăcinte (JARNÍK-BÎRSEANU). ♢ Loc. adj. De dinainte = de mai înainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de4 + înainte.
dinainte - DINAÍNTE, adv. 1. În faţă, înainte. ♢ Pe dinainte = prin faţă. ♢ Loc. adj. De dinainte = din faţă. ♢ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţa cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat, în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal. 2. De mai înainte, de mai de mult. ♢ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne făcea plăcinte (JARNÍK-BÎRSEANU). ♢ Loc. adj. De dinainte = de mai înainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de4 + înainte. DINAÍNTE adv. 1. (Local) În faţă, înainte. ♢ Loc. adj. De dinainte = aflat în faţă. ♢ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţă cuiva; a acorda cuiva o deosebită consideraţie. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat; în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai înainte, de mai de mult. ♢ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioară. ♦ Din timp, de cu vreme. – De4 + înainte.
dinainte - DINAÍNTE, adv. 1. În faţă, înainte. ♢ Pe dinainte = prin faţă. ♢ Loc. adj. De dinainte = din faţă. ♢ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţa cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat, în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal. 2. De mai înainte, de mai de mult. ♢ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne făcea plăcinte (JARNÍK-BÎRSEANU). ♢ Loc. adj. De dinainte = de mai înainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de4 + înainte. DINAÍNTE adv. 1. (Local) În faţă, înainte. ♢ Loc. adj. De dinainte = aflat în faţă. ♢ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţă cuiva; a acorda cuiva o deosebită consideraţie. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat; în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai înainte, de mai de mult. ♢ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioară. ♦ Din timp, de cu vreme. – De4 + înainte. Dinainte ≠ dinapoi, dindărăt
dinainte - DINAÍNTE, adv. 1. În faţă, înainte. ♢ Pe dinainte = prin faţă. ♢ Loc. adj. De dinainte = din faţă. ♢ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţa cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat, în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal. 2. De mai înainte, de mai de mult. ♢ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne făcea plăcinte (JARNÍK-BÎRSEANU). ♢ Loc. adj. De dinainte = de mai înainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de4 + înainte. DINAÍNTE adv. 1. (Local) În faţă, înainte. ♢ Loc. adj. De dinainte = aflat în faţă. ♢ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţă cuiva; a acorda cuiva o deosebită consideraţie. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat; în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai înainte, de mai de mult. ♢ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioară. ♦ Din timp, de cu vreme. – De4 + înainte. Dinainte ≠ dinapoi, dindărăt DINAÍNTE adj. invar., adv. 1. adj. invar. v. anterior. 2. adj. invar. v. anterior. 3. adv. înainte. (Îi pun ~ mâncarea.)
dinainte - DINAÍNTE, adv. 1. În faţă, înainte. ♢ Pe dinainte = prin faţă. ♢ Loc. adj. De dinainte = din faţă. ♢ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţa cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat, în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal. 2. De mai înainte, de mai de mult. ♢ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne făcea plăcinte (JARNÍK-BÎRSEANU). ♢ Loc. adj. De dinainte = de mai înainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de4 + înainte. DINAÍNTE adv. 1. (Local) În faţă, înainte. ♢ Loc. adj. De dinainte = aflat în faţă. ♢ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţă cuiva; a acorda cuiva o deosebită consideraţie. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat; în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai înainte, de mai de mult. ♢ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioară. ♦ Din timp, de cu vreme. – De4 + înainte. Dinainte ≠ dinapoi, dindărăt DINAÍNTE adj. invar., adv. 1. adj. invar. v. anterior. 2. adj. invar. v. anterior. 3. adv. înainte. (Îi pun ~ mâncarea.) dinaínte adv.
DEX-Online-Ro.ro hosted by Okay.ro
Copyright (C) 2004-2008 DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici
Parteneri: jocuri, Matrimoniale, divertisment, director web,
Id fete, Id baieti, Jocuri strategie, harta romaniei, Jocuri cu fotbal, jocuri de gatit, Domenii .RO, Gazduire web DEX Online Ro
Web site made by fabbydesign.