Cauta un cuvant


dispune - DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. Intranz. A ieşi învingător într-o competiţie sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranz. A aşeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Refl. A căpăta o bună dispoziţie, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune).

dispune - DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. Intranz. A ieşi învingător într-o competiţie sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranz. A aşeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Refl. A căpăta o bună dispoziţie, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune). A se dispune ≠ a se indispune, a se întrista

dispune - DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. Intranz. A ieşi învingător într-o competiţie sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranz. A aşeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Refl. A căpăta o bună dispoziţie, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune). A se dispune ≠ a se indispune, a se întrista DISPÚNE vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide; a ordona. 2. a aşeza, a aranja într-o anumită ordine. II. intr. 1. a avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac. 2. a învinge într-o competiţie sportivă. III. refl. a căpăta bună dispoziţie, a se înveseli. (după fr. disposer, lat. disponere)

dispune - DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. Intranz. A ieşi învingător într-o competiţie sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranz. A aşeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Refl. A căpăta o bună dispoziţie, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune). A se dispune ≠ a se indispune, a se întrista DISPÚNE vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide; a ordona. 2. a aşeza, a aranja într-o anumită ordine. II. intr. 1. a avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac. 2. a învinge într-o competiţie sportivă. III. refl. a căpăta bună dispoziţie, a se înveseli. (după fr. disposer, lat. disponere) DISPÚNE vb. 1. v. ordona. 2. decreta. 3. v. aranja. 4. v. întrece. 5. v. distra. 6. v. avea.

dispune - DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. Intranz. A ieşi învingător într-o competiţie sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranz. A aşeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Refl. A căpăta o bună dispoziţie, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune). A se dispune ≠ a se indispune, a se întrista DISPÚNE vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide; a ordona. 2. a aşeza, a aranja într-o anumită ordine. II. intr. 1. a avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac. 2. a învinge într-o competiţie sportivă. III. refl. a căpăta bună dispoziţie, a se înveseli. (după fr. disposer, lat. disponere) DISPÚNE vb. 1. v. ordona. 2. decreta. 3. v. aranja. 4. v. întrece. 5. v. distra. 6. v. avea. dispúne vb. → pune

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//