Cauta un cuvant

// //
//
divin - DIVÍN, -Ă, divini, -e adj. 1. Consideratprovine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Fig. Înzestrat cu însuşiri cu totul excepţionale; minunat. Voce divină. – Din fr. divin, lat.divinus.

divin - DIVÍN, -Ă, divini, -e adj. 1. Consideratprovine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Fig. Înzestrat cu însuşiri cu totul excepţionale; minunat. Voce divină. – Din fr. divin, lat.divinus. Divinprofan

divin - DIVÍN, -Ă, divini, -e adj. 1. Consideratprovine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Fig. Înzestrat cu însuşiri cu totul excepţionale; minunat. Voce divină. – Din fr. divin, lat.divinus. Divinprofan DIVÍN, -Ă adj. 1. dumnezeiesc; de la zei. ♢ făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (fig.) minunat, splendid, încântător. (< fr. divin, lat. divinus)

divin - DIVÍN, -Ă, divini, -e adj. 1. Consideratprovine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Fig. Înzestrat cu însuşiri cu totul excepţionale; minunat. Voce divină. – Din fr. divin, lat.divinus. Divinprofan DIVÍN, -Ă adj. 1. dumnezeiesc; de la zei. ♢ făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (fig.) minunat, splendid, încântător. (< fr. divin, lat. divinus) DIVÍN adj., adv. v. minunat, splendid, superb.

divin - DIVÍN, -Ă, divini, -e adj. 1. Consideratprovine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Fig. Înzestrat cu însuşiri cu totul excepţionale; minunat. Voce divină. – Din fr. divin, lat.divinus. Divinprofan DIVÍN, -Ă adj. 1. dumnezeiesc; de la zei. ♢ făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (fig.) minunat, splendid, încântător. (< fr. divin, lat. divinus) DIVÍN adj., adv. v. minunat, splendid, superb. DIVÍN adj. (BIS.) 1. ceresc, dumnezeiesc, sfânt, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sânt, (înv.) minunat, preaînalt. (Pronia ~.) 2. v. providenţial. 3. bisericesc, religios. (Serviciu ~.) 4. v. sfânt.

//
directoare web, Blog, harta romaniei, credite nevoi personale, vremea, Domenii .RO, Gazduire web DEX Online Ro