Cauta un cuvant


//
dizolva - DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanţă (lichidă), spre a forma împreună o soluţie. ♢ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desfiinţa ca persoană juridică o organizaţie, o asociaţie, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. d i s s o l v e r e.

dizolva - DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanţă (lichidă), spre a forma împreună o soluţie. ♢ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desfiinţa ca persoană juridică o organizaţie, o asociaţie, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. d i s s o l v e r e. DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanţă) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere)

dizolva - DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanţă (lichidă), spre a forma împreună o soluţie. ♢ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desfiinţa ca persoană juridică o organizaţie, o asociaţie, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. d i s s o l v e r e. DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanţă) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere) DIZOLVÁ vb. v. dispărea, pieri.

dizolva - DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanţă (lichidă), spre a forma împreună o soluţie. ♢ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desfiinţa ca persoană juridică o organizaţie, o asociaţie, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. d i s s o l v e r e. DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanţă) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere) DIZOLVÁ vb. v. dispărea, pieri. DIZOLVÁ vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.) 2. a desfiinţa. (A ~ o organizaţie.)

dizolva - DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanţă (lichidă), spre a forma împreună o soluţie. ♢ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desfiinţa ca persoană juridică o organizaţie, o asociaţie, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. d i s s o l v e r e. DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanţă) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere) DIZOLVÁ vb. v. dispărea, pieri. DIZOLVÁ vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.) 2. a desfiinţa. (A ~ o organizaţie.) dizolvá vb., ind. prez. 1 sg. dizólv, 3 sg. şi pl. dizólvă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dizólve

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//