Cauta un cuvant


document - DOCUMÉNT, documente, s.n. 1. Act prin care se adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. 2. Text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind la cunoaşterea unui fapt real actual sau din trecut. – Din fr. document, lat. documentum.

document - DOCUMÉNT, documente, s.n. 1. Act prin care se adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. 2. Text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind la cunoaşterea unui fapt real actual sau din trecut. – Din fr. document, lat. documentum. DOCUMÉNT s. n. 1. înscris prin care se atestă un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie etc. 2. text, inscripţie, fotografie etc. care poate servi la cunoaşterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual. (< fr. document, lat. documentum)

document - DOCUMÉNT, documente, s.n. 1. Act prin care se adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. 2. Text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind la cunoaşterea unui fapt real actual sau din trecut. – Din fr. document, lat. documentum. DOCUMÉNT s. n. 1. înscris prin care se atestă un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie etc. 2. text, inscripţie, fotografie etc. care poate servi la cunoaşterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual. (< fr. document, lat. documentum) DOCUMÉNT s. 1. v. act. 2. act, hârtie, legitimaţie. (Rog, prezentaţi ~ele!)

document - DOCUMÉNT, documente, s.n. 1. Act prin care se adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. 2. Text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind la cunoaşterea unui fapt real actual sau din trecut. – Din fr. document, lat. documentum. DOCUMÉNT s. n. 1. înscris prin care se atestă un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie etc. 2. text, inscripţie, fotografie etc. care poate servi la cunoaşterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual. (< fr. document, lat. documentum) DOCUMÉNT s. 1. v. act. 2. act, hârtie, legitimaţie. (Rog, prezentaţi ~ele!) documént s. n., pl. documénte

document - DOCUMÉNT, documente, s.n. 1. Act prin care se adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. 2. Text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind la cunoaşterea unui fapt real actual sau din trecut. – Din fr. document, lat. documentum. DOCUMÉNT s. n. 1. înscris prin care se atestă un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie etc. 2. text, inscripţie, fotografie etc. care poate servi la cunoaşterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual. (< fr. document, lat. documentum) DOCUMÉNT s. 1. v. act. 2. act, hârtie, legitimaţie. (Rog, prezentaţi ~ele!) documént s. n., pl. documénte DOCUMÉNT ~e n. 1) Act scris prin care se atestă un fapt (identitatea, naşterea, căsătoria etc.), se conferă sau se recunoaşte un drept. 2) Mărturie scrisă sau tipărită (text, inscripţie, fotografie etc.) care serveşte la cunoaşterea sau adeverirea unui fapt istoric. /documentum

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//